Sorry, you need to enable JavaScript to visit this website.

Solidarizare în muşamalizarea unei morţi

Nu este vorba despre medicul Mircea Beuran. Nu este vorba despre cât de bun este medicul Mircea Beuran sau oricare alt medic. Nu este vorba nici despre a-l apăra sau nu pe medicul Mircea Beuran sau pe oricare alt medic. Este vorba despre nişte principii. Despre reguli. Despre legi.

Este vorba despre faptul că, atunci când comiţi o greşeală, ţi-o asumi şi plăteşti pentru ea. Indiferent cine eşti şi cât de bun eşti în ceea ce faci. Da, a fost o greşeală care se putea întâmpla oricărui medic din lumea asta şi oriunde. Dar este inadmisibil să încerci să ascunzi o asemenea greşeală. Să muşamalizezi un asemenea accident care a dus la moartea unui om! Este revoltătoare nu greşeala, ci ceea ce s-a întâmplat după. Nu poţi să încerci să ascunzi aşa ceva şi să te comporţi de parcă nu s-a întâmplat nimic. Într-adevăr, nu medicul Beuran a efectuat operaţia şi nu el a ars-o pe pacientă, dar el figura în acte ca fiind chirurgul care operează. Câte alte operaţii au fost făcute pe hârtie de unii medici, iar în realitate doar de nişte rezidenţi? Câte alte operaţii, din câte alte spitale de stat de prin România, figurează ca fiind făcute de alţi medici decât cei care au operat efectiv, dar care au fost plătiţi de stat pentru respectivele operaţii? Şi nu cu bani puţini! Oare câţi bani s-au furat în acest mod? Pe lângă şpăgile „tradiţionale”...

Poate de aceea şi rapida solidarizare a medicilor din Spitalul Floreasca şi nu numai. Cum să explici altfel tupeul acestor medici de a se solidariza în acţiunea de muşamalizare a morţii unui om, la urma urmei, fără pic de compasiune pentru victimă? Da, o moarte nepremeditată, dar întâmplată din neglijenţa unor cadre medicale. Orice moarte de om se pedepseşte, într-un fel sau altul. Aşa spune legea. Măcar cu suspendare, dar nu cu muşamalizare. Nu spune nicăieri că, dacă eşti un  medic excepţional, ai dreptul să mai omori câte un pacient din când în când. Cu cât eşti mai bun, cu atât mai mulţi. Nu spune nicăieri că, la 100 de vieţi salvate, poţi să arzi de viu un pacient şi ai dreptul să muşamalizezi cazul.

În definitiv, un om a murit, din greşeala şi neglijenţa altor oameni, iar aceştia din urmă trebuie să plătească într-un fel, conform legii. Despre asta e vorba. A fost ars de viu un om, nu un cearceaf din sala de operaţii. Pentru ce e nevoie de o solidarizare a medicilor şi a pacienţilor în acest caz, aşa cum s-a întâmplat şi cum a avut tupeul să ceară chiar şeful Colegiului Medicilor, instituţia care ar trebui să aplice pedepse?

Şi, la urma urmei, care este diferenţa dintre această solidarizare şi cohortele de parlamentari penali care însoţeau la instanţă câte un coleg judecat şi condamnat pentru fapte? Care este diferenţa dintre această solidarizare şi votul din Parlament al unor penali pentru a-i proteja de Justiţie pe alţi penali?




Categorie articol: 

Comentarii