Sorry, you need to enable JavaScript to visit this website.

Sistemul sanitar românesc şi ruleta rusească

Ieri, un vechi prieten mi-a povestit cum medicamentul prescris de un medic din Brăila l-a făcut să ajungă dependent de dializă. GROAZNIC! “Umblă doar cu carduri de pe la furnizorii de medicamente şi le bagă pe gât pacienţilor ca să-şi ia comision. Nu-i mai ajunge!”, mi-a spus omul cu năduf. Acum două săptămâni, o prietenă din Bucureşti mi-a povestit cum un medic din capitală nu s-a atins de mama ei până nu i-a pus pe masă 3000 de euro. “Salariul pe care-l primesc de la stat eu îl scot într-o săptămână”, i-ar fi spus cu tupeu respectivul chirurg prietenei mele. Şi după ce a operat-o ce credeţi? Bătrâna de 80 de ani a ieşit din operaţie cu demenţă senilă şi din spital cu o infecţie nosocomială care a băgat-o în comă. În alt spital, tot din Bucureşti, alţi medici au salvat-o de la moarte. “Câtă omenie, n-am cuvinte să le mulţumesc”, mi-a spus prietena mea plină de recunoştinţă. Aşa este şi în Brăila, aşa este şi în România, aşa este şi în sistemul de stat, şi în cel privat. Omul sfinţeşte locul! Medici şi medici, asistenţi şi asistenţi, manageri şi manageri. Apropo de managerii de spitale, nu cred că Spitalul Judeţean a avut parte vreodată, după decembrie '89, de o conducere atât de slabă ca acum cu echipa Râşnoveanu – Neacşu. Ştiu ce vorbesc, deoarece ani de zile ca tânăr jurnalist am activat pe sectorul sănătate şi am participat la şedinţe de sindicat, la şedinţe ale consiliilor de administraţie, la dezbateri pe tema asigurărilor de sănătate, am asistat la operaţii clasice sau laparoscopice. Ei bine, în anii '90 alta era viaţa medicală în Brăila, chit că nu erau salarii şi dotări ca acum. Atunci mă simţeam în siguranţă în Brăila! De-a lungul anilor au fost mulţi medici de care m-am “lovit” şi n-am avut probleme. Rând pe rând cei din garda veche fie au plecat în străinătate sau în alte oraşe, fie s-au pensionat, fie au fost pensionaţi forţat. Au mai rămas puţini, iar cei noi sunt cumva ţinuţi la respect. Nu văd un interes al managerilor de spitale de a promova medicii tineri, să afle lumea despre ei. Nu. Cel puţin asta este percepţia mea! În schimb, aflăm cu toţii de la rude, de la prieteni, de la cunoştinţe despre lipsurile din cea mai importantă unitate spitalicească din Brăila – Spitalul Judeţean de Urgenţă. Încercăm să le rezolvăm. Dar nu pot să spun că nu avem! Avem! Dar în cantităţi foarte mici. Nu avem suficient, e adevărat. Poate că nu sunt suficiente în anumite sectoare, dar avem la momentul ăsta şi materiale sanitare şi medicamente!” , asta a declarat dr. Râşnoveanu la ultima şedinţă de CJ. Se vede de pe Lună că managerul SJU este pe lângă subiect! Păi, ori avem, ori n-avem, ori avem în cantităţi foarte mici. Este inadmisibil ca într-o singură frază să le amesteci pe toate. Este inadmisibil ca de la proiectele grandioase ale lui Stancu, Spitalul Judeţean să ajungă atât de  jalnic. Vrem şi noi să ştim, ca simpli cetăţeni, ce s-a întâmplat? De ce NIMENI, nici din conducerea CJ, nici din Consiliul de Administraţie al spitalului,  nu-şi asumă să spună adevărul despre moştenirea lui Stancu, ce-a urmat, ce este în prezent şi la ce am putea spera în viitor.

În acelaşi context îngrijorător, aflăm cu toţii câtă indolenţă tronează când vine vorba despre curăţenie, deşi pericolul infecţiilor este uriaş. Ei bine, nimănui nu-i pasă că România este foarte aproape de punctul în care infecţiile cauzate de bacteriile intraspitaliceşti vor deveni imposibil de tratat − aşa cum avertizează un raport publicat la finalul lunii iunie de către Centrul European pentru Prevenirea şi Controlul Bolilor (CEPCB). Situaţia este atât de gravă, încât statului român i se recomandă să declare rezistenţa antimicrobiană ca fiind o ameninţare naţională la adresa sănătăţii publice. Interesează pe cineva? Aţi văzut cumva un interes primordial la nivelul Ministerului Sănătăţii să se formeze un grup de experţi, să se creeze o strategie astfel încât spitalele româneşti să depăşească această răspântie îngrozitoare a infecţiilor nosocomiale care pot deveni de netratat?

Au crescut salariile într-un procent uriaş, dar mafia medicamentelor, a tranzacţiilor oneroase pentru materiale sanitare şi echipamente medicale, pericolul să intri în spital cu o boală şi să ieşi cu alta, sunt bine mersi laolaltă cu tupeul şi nesimţirea unora dintre cadrele medicale. Prea târziu au crescut salariile! Prea târziu! Metehnele vechi sunt multe! Dar chiar şi aşa, ce folos că ai crescut salariile dacă medicii n-au cu ce să lucreze! Mai mult, ce folos că ai crescut salariile dacă NU SUNT MEDICI interesaţi să lucreze în spitalele din provincie! În Ungaria de exemplu, cadrele medicale nu sunt atât de bine plătite ca la noi, dar spitalele lor sunt departe. De ce? Pentru că la ei hoţia nu este politică de stat. Aşa că, ce s-o mai lungim, Dumnezeu să vă dea sănătate!




Categorie articol: 

Comentarii