Sorry, you need to enable JavaScript to visit this website.

Sindromul Alexandru

"Aderenta este destul de mare si din cauza fotbalului, care are o influenta deosebita asupra partidului. Prin comunele unde nu aveam membri, am intrebat cine sint suporteri ai echipei Steaua, iar ei au fost activati, au devenit membri si am facut cite o filiala in localitatile respective". Asa rezuma Ionel Alexandru, proaspatul lider al PNG-ului local, strategia de dezvoltare a partidului. Nu ca ar fi o noutate absoluta - cind a fondat partidul, Gigi Becali a folosit aceeasi strategie, apelind la fanii Stelei si incercind sa declanseze o inrolare politica a acestora. Imi amintesc ca vechii lideri ai filialei locale i-au convocat pe microbisti la o intilnire in Sala Polivalenta. Se pare insa ca manevra nu prea a tinut, din moment ce filiala a paralizat de mai bine de un an. Interesant este abia faptul ca si profesorul Ionel Alexandru, senator in doua legislaturi - din partea FSN (1990 - 1992), apoi din partea PRM (2000 - 2004) -, saluta si adopta strategia care impleteste nefiresc fotbalul cu politica, intr-o chisalita cu aroma de mahala. Nici nu pot sa ma gindesc ce viziune politica ar avea ori de cita administratie este in stare un eventual primar PNG care a intrat in politica fiindca ii place fotbalul. Ori felul in care va vota un consilier local dupa ce, cu o seara inainte, Carlos a primit golul care a scos Steaua din nu stiu ce competitie de mare anvergura. Dar principiul machiavelic conform caruia scopul scuza mijloacele are aderenta in politica romaneasca, unde mediocritatea tine loc de viziune politica, fotbalul tine loc de cultura, iar banul, de doctrina si parteneriat.
Nu am fost convins suta la suta niciodata de verticalitatea lui Ionel Alexandru, pelerinajul de la FSN la PRM si ideea conform careia cine nu a facut armata nu este barbat, cu care isi sustinea atitudinea de aversiune cu privire la desfiintarea stagiului militar obligatoriu, fiind doua dintre semnalele de alarma la adresa omului politic Ionel Alexandru. Si totusi, ce cauta un profesor care a citit atitea carti cit nici nu-si imagineaza patronul Stelei ca pot exista, in stina lui Becali? In fond, ce-i aduna la un loc? Probabil ca ceea ce-i aseamana. Si, privind lucrurile din acest punct de vedere, vom intelege ca pentru a-si recapata locul caldut din Senat, profesorul Alexandru nu s-a dat in laturi nici sa se amestece in cloaca vadimista din PRM si nici in adunatura politica a lui Becali. La fel ca seful sau pe linie politica, fostul senator a aratat ca este capabil de orice pentru o bucatica din cascavalul pe care il poate oferi originala democratie romaneasca. Iar daca pentru Becali, acest "totul" se rezuma la a arunca cu bani in stinga si in dreapta si la a-si striga ideile delirante la televizor, pentru fostul senator brailean "totul" inseamna inclusiv a-si calca in picioare propria coloana vertebrala, urma de demnitate si poate chiar stima de sine.
Din pacate insa, sindromul Alexandru este definitoriu pentru majoritatea politicienilor romani. Traseismul politic, lipsa de viziune, superficialitatea cu care trateaza probleme importante, oportunismul, ipocrizia ori demagogia au transformat oamenii politici in masti de ghips in spatele carora par a se afla personalitati de inchiriat ori in animale de prada cu figuri cameleonice. Asa se face ca o declaratie pompoasa cum este aceasta - "Luptam impotriva monopolului de putere al stingii si in special al social-democratiei" - nu poate decit sa discrediteze dreapta, atunci cind este rostita din gura lui Alexandru Ionel. Pai cine poate sa creada ca profesorul brailean este sincer si ca lupta impotriva stingii, din moment ce primul mandat de parlamentar l-a primit din partea FSN, intiiul si cel mai mare partid social-democrat pe care l-a avut Romania postrevolutionara. Poate mutu. Ca tot vorbeam de fotbal.




Categorie articol: 

Comentarii