Liderii sindicatelor brailene si-au unit eforturile pentru a organiza actiuni comune de protest indreptate atit impotriva administratiilor societatilor la care lucreaza membrii pe care ii reprezinta, cit si impotriva administratiei locale. Au pus la punct si un amplu calendar de proteste, cuprinzind o saptamina de pichetare a Palatului Administrativ, la care sa participe zilnic circa 150-200 de sindicalisti, si un miting pentru inceputul saptaminii viitoare, care sa adune 2.000 de oameni. Chiar ai fi zis ca, iata, incep si sindicatele sa se faca resimtite pe scena sociala a orasului. Dar, in loc de resimtire, implicarea sindicalistilor s-a transformat in nepasare, ca sa nu zic nesimtire: luni, in prima zi de pichetare, au participat doar 50 de oameni, marti vreo 30, iar miercuri niciunul. O asemenea durere (in fund) sindicala fata de problemele la care spuneau ca vor o rezolvare nici ca se putea. Nu ca autoritatile locale, in frunte cu primarul, ar fi tratat altfel lista cu revendicarile sindicalistilor - care continea si referiri la starea drumurilor, a retelei de canalizare, lipsa curateniei etc. - considerind ca ei trebuie sa-si vada doar de problemele cu patronatele, nu de cele edilitare. De parca membrii de sindicat dorm si traiesc la locul de munca, eventual prin fabrici si uzine, nu in oras.
Insa, cum spuneam, s-a cam ales praful de actiunile sindicatelor, si asta doar dupa 3 zile de miscari de protest. Si, totusi, n-ar trebui sa mai mire pe cineva. Sindicatele sint si ele o parte a societatii civile, iar sindicalistii sint si ei simpli locuitori ai acestui oras si cetateni ai acestei tari. Iar, de regula, acestia nici nu se implica, dar nici nu sint bagati prea mult in seama de politicieni. Aproape tuturor ne lipseste spiritul civic si sentimentul ca noi, cetatenii, putem si trebuie sa schimbam lucrurile, in favoarea noastra, atunci cind ceva nu ne convine. Toata lumea se plinge, dar fiecare asteapta ca altcineva sa faca ceva in locul lui. Daca munceste la negru sau munceste peste program si nu e platit, nu se duce sa reclame la ITM acest lucru. Daca nu-i convine ce face presedintele de asociatie de la bloc, nu vrea sa accepte un asemenea post atunci cind i se propune. Iar daca e chemat de sindicat sa ia atitudine public si sa protesteze fata de problemele cu care se confrunta zi de zi, prefera sa ramina acasa. Asta si poate pentru ca nu mai au incredere in liderii sindicali. La rindul lor, politicienii prefera sa se supere si sa se dea loviti atunci cind cineva aduce vorba de rezolvarea unor probleme majore ale orasului. Cam la acest nivel e Braila si, in general, Romania cea integrata in UE.
P.S. Nu de mult, in Hamburg, autoritatile locale au cheltuit citeva zeci de mii de euro pentru a instala un semafor cu cronometru in centrul localitatii. Deoarece costurile li s-au parut prea mari, locuitorii orasului au solicitat Primariei sa stopeze investitia, acestia considerind ca nu e nevoie sa se dea atitia bani de la bugetul local doar pentru a sti ei cit mai au de asteptat la semafor. Prin urmare, edilii au renuntat la idee.
Insa, cum spuneam, s-a cam ales praful de actiunile sindicatelor, si asta doar dupa 3 zile de miscari de protest. Si, totusi, n-ar trebui sa mai mire pe cineva. Sindicatele sint si ele o parte a societatii civile, iar sindicalistii sint si ei simpli locuitori ai acestui oras si cetateni ai acestei tari. Iar, de regula, acestia nici nu se implica, dar nici nu sint bagati prea mult in seama de politicieni. Aproape tuturor ne lipseste spiritul civic si sentimentul ca noi, cetatenii, putem si trebuie sa schimbam lucrurile, in favoarea noastra, atunci cind ceva nu ne convine. Toata lumea se plinge, dar fiecare asteapta ca altcineva sa faca ceva in locul lui. Daca munceste la negru sau munceste peste program si nu e platit, nu se duce sa reclame la ITM acest lucru. Daca nu-i convine ce face presedintele de asociatie de la bloc, nu vrea sa accepte un asemenea post atunci cind i se propune. Iar daca e chemat de sindicat sa ia atitudine public si sa protesteze fata de problemele cu care se confrunta zi de zi, prefera sa ramina acasa. Asta si poate pentru ca nu mai au incredere in liderii sindicali. La rindul lor, politicienii prefera sa se supere si sa se dea loviti atunci cind cineva aduce vorba de rezolvarea unor probleme majore ale orasului. Cam la acest nivel e Braila si, in general, Romania cea integrata in UE.
P.S. Nu de mult, in Hamburg, autoritatile locale au cheltuit citeva zeci de mii de euro pentru a instala un semafor cu cronometru in centrul localitatii. Deoarece costurile li s-au parut prea mari, locuitorii orasului au solicitat Primariei sa stopeze investitia, acestia considerind ca nu e nevoie sa se dea atitia bani de la bugetul local doar pentru a sti ei cit mai au de asteptat la semafor. Prin urmare, edilii au renuntat la idee.
