Sorry, you need to enable JavaScript to visit this website.

Shaorma şi caracterul

Recentul scandal public, avându-i drept protagonişti principali pe cei doi deputaţi PSD doritori de shaorma în miez de noapte, a scos la iveală - din nou - adevărata problemă a unei bune părţi a lumii politice româneşti şi a politicienilor români. Nu e vorba despre faptul că nu au respectat regulile legale privind purtarea măştii de protecţie într-un spaţiu închis. Nu e vorba nici despre cuvintele jignitoare adresate casierului respectivei shaormerii şi de atitudinea rasistă la adresa acestuia. Nu e vorba nici măcar despre faptul că cei doi deputaţi s-au certat cu poliţiştii ajunşi la faţa locului, nici despre modul în care le-au vorbit acestora, nici despre atitudinea generală avută de cei doi faţă de oamenii legii. Nu e vorba nici despre faptul că iniţial au negat faptele, în ciuda evidenţei relevate de imaginile camerelor de supraveghere.

Principala problemă este caracterul celor doi indivizi ajunşi într-o asemenea funcţie în stat. Caracterul şi nivelul lor moral. Cei doi indivizi s-au comportat precum doi cocalari autentici, dezvăluindu-şi adevăratul nivel de educaţie. Doi cocalari cu funcţii şi bani, cu atitudine de superioritate, cu lipsă de respect faţă de lege şi oamenii legii, cu atitudine sfidătoare, arogantă. Tupeu, nesimţire, proastă creştere, vocabular de golani. Nicio diferenţă între cei doi şi orice interlop cu ceva „spate” – asigurat fie de nişte ani de puşcărie la activ, fie de gruparea din care face parte.  Doar că „spatele” celor doi cocalari politici este dat de funcţia de înaltă demnitate publică pe care o ocupă  şi de „gaşca” din care fac parte. Cum spuneam, nu orice funcţie, ci una dintre cele mai înalte ale statului român, aceea de membru al Parlamentului României – instituţia care legiferează activitatea unui întreg stat şi a unei naţiuni. Cât de bune şi juste pot fi nişte legi elaborate de asemenea cocalari politici? Pentru că cei doi nu sunt singurii de acest nivel din Parlament şi nu se regăsesc doar în PSD. Problema este că asemenea indivizi, cu asemenea caractere, ajung în poziţii atât de importante. Da, în urma unui vot, dar înainte de asta, ei ajung să fie puşi în fruntea unor liste de partid de nişte persoane din conducerea respectivei formaţiuni politice şi care, teoretic, ar trebui să ţină cont de nişte calităţi când aleg candidaţii, inclusiv în privinţa caracterului acestora. Cel mai probabil, astfel de cocalari politici sunt selectaţi de alţi cocalari, cu funcţii şi mai mari. Cum ajung asemenea indivizi atât de sus în politică? Cum ajung indivizi agramaţi sau care nu au luat măcar bacalaureatul până la 40 de ani în funcţii de conducere în partid – vezi cazul liderului local liberal, care a şi picat la proba de limba română cu nota 3? Cum ajung asemenea nulităţi premiate doar la „şkoala veţii” să decidă destinele unor alţi oameni sau ale unui întreg popor? Se spune că politicienii sunt, de fapt, oglinda poporului pe care îl reprezintă. Îmi place să cred doar că poporul a uitat să se mai uite în oglindă în ultima vreme. Poate ar fi cazul să o facă ceva mai des şi mult mai atent.




Categorie articol: 

Comentarii