Sfinții 45 de Mucenici din Nicopolea Armeniei au trăit și au pătimit în vremea împăratului roman Liciniu (308-324 d.H.). Dintre acești sfinți mucenici, îi amintim pe Sfinții Leontie, Mavrichie, Daniil și Antonie. Mărturisind credința în Domnul Iisus Hristos, Mântuitorul nostru, sfinții au fost osândiți la moarte. Cronicile spun că le-au fost tăiate mâinile și picioarele, iar trupurile mutilate le-au fost mai apoi aruncate în foc. Câțiva mărturisitori au murit în momentul în care li s-au tăiat mâinile și picioarele, iar ceilalți au fost aruncați de vii în foc.
Sfinții Mucenici din Nicopolea Armeniei au fost mistuiți de foc, iar oasele le-au fost aruncate în râul Lices. Rămășițele sfinților au fost luate din râu de câțiva credincioși și puse la loc de cinste. Iar după moartea necredinciosului împărat Liciniu, s-a zidit o biserică în cinstea lor. Sfintele moaște au fost așezate în noul lăcaș și acolo s-au transformat în izvor de tămăduiri.
“Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoințele lor cununile nestricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru, că având tăria Ta pe chinuitori au învins; zdrobit-au și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule!” (Troparul Sfinților 45 de Mucenici)
