Sorry, you need to enable JavaScript to visit this website.

Sfinţii Mucenici Fotie şi Anichit

Sfinţii Fotie şi Anichit au trăit în vremea împăratului Diocletian. Anichit, unul din demnitarii cetăţii Nicomidia, a mărturisit că este creştin în momentul în care s-au declanşat torturile împotriva creştinilor. Deşi i se taie limba, Anichit nu rămâne lipsit de grai, ci mărturiseşte în chip minunat către împărat: “O, idolatrule, iată eşti acoperit de ruşine! Iată, de nimic sunt zeii tăi!”. După rostirea acestor cuvinte, împăratul a poruncit să fie decapitat. Însă călăul, în loc să-l omoare pe Anichit, s-a lovit pe sine fără să vrea şi a murit.

După mai multe chinuri, au fost închişi în temniţă timp de trei ani. Au fost aruncaţi în foc, iar mulţi creştini le-au urmat suferinţa, intrând şi ei în foc. Din foc se auzeau până în depărtări cântări de laudă către Dumnezeu. În acel foc s-a făcut trecerea la cele veşnice a Sfântului Anichit, a lui Fotie, nepotul său şi acelor ce i-au urmat.

Sfinţii Anichit şi Fotie sunt invocaţi la rugăciunile de la Taina Sfântului Maslu şi de la slujba Sfinţirii Apei.

 

Troparul Sfinţilor Mucenici Fotie şi Anichit

Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile nesctricaciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Ca având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

Tot în această zi, facem pomenirea: Sfinţilor Mucenici Pamfil şi Capiton; Sfinţilor Cuvioşi Serghie şi Ştefan; Sfântului Cuvios Palamon; Sfinţilor doisprezece mucenici, ostaşi cretani; Sfântului Cuvios Castor; Sfinţilor treizeci şi trei de mucenici din Palestina.




Categorie articol: 

Comentarii