Sfinţii Achindin, Pigasie, Aftonie, Elpidifor şi Anempodist erau de fel din pământul Persiei, cei mai de seamă slujitori ai lui Sapor II (339-379 d. H.), temutul rege al perşilor. Toţi cinci erau întăriţi în dreapta-credinţă creştină, însă, prinşi de păgâni, au fost bătuţi şi torturaţi. Şi începând regele să-L hulească pe Hristos, sfinţii l-au făcut să fie mut şi apoi i-au dezlegat din nou limba.
Mărturistorii au fost apoi întinşi pe paturi de fier arse în foc dar, pogorându-se ploaia, a stins focul mistuitor. Iar sfinţii, prin rugăciunile lor, au surpat idolul lui Die. Pentru aceasta, păgânii i-au supus la nenumărate alte chinuri. Şi ieşind ei nevătămaţi, pe mulţi păgâni i-au făcut să îmbrăţişeze credinţa în Iisus Hristos. Pentru aceasta, au fost cu toţii ucişi, dându-şi astfel sufletele în mâinile Lui Dumnezeu Atotputernicul.
Tot în această zi, facem pomenirea sfinţilor celor din adunarea sfatului, care de sabie s-au săvârşit. De asemenea, facem pomenirea Sfinţilor Mucenici Eudoxie, Agapie şi a altor opt sfinţi. Aceşti sfinţi mărturisitori erau ostaşi în Sevastia, pe vremea împăratului păgân Liciniu. Şi fiind ei cercetaţi de mai-marele oraşului, Auxanie, de către Marcel ducele şi de către Marcus Agricola şi fiind supuşi la nenumărate chinuri, au fost arşi de vii, dându-şi astfel sufletele în mâinile Lui Dumnezeu.
Tot în această zi, facem pomenirea Sfintelor Muceniţe Chiriachi, Domnina şi Domna, care de sabie s-au săvârşit, mărturisindu-L pe Hristos Domnul.
