Sfinţii Chir şi Ioan au trăit la sfârşitul secolului al III-lea şi începutul secolului al IV-lea d.H. Chir era originar din Alexandria, iar Ioan din Edesa. Creştin cucernic, Chir îi învăţa pe bolnavi să se ferească de păcate, pentru că ele sunt pricina bolilor. Din pricina persecuţiei declanşate de împăratul Diocleţian (284-305 d.H.), Chir a ajuns în Arabia, unde s-a călugărit, iar Ioan la Ierusalim. Plin de Duh Sfânt, Chir a lăsat meşteşugul doctoricesc, pentru că a luat de la Dumnezeu darul facerii de minuni. Astfel, nu cu doctorii, ci cu rugăciuni şi poveţe tămăduia bolile şi neputinţele oamenilor.
Auzind de minunile pe care le săvârşea Chir, Ioan a mers la el, dornic să-l cunoască. Deveniţi prieteni, cei doi au încurajat-o pe Atanasia cu cele trei fiice ale ei, Teoctista, Teodosia şi Eudoxia, să nu lepede credinţa în Hristos. Acesta a fost motivul pentru care, în ziua de 31 ianuarie, li s-au tăiat capetele.
Creştinii au luat trupurile mucenicilor şi le-au îngropat în biserica Sfântului Apostol şi Evanghelist Marcu. În vremea împăratului Teodosie cel Tânăr (408-450 d.H.), Sfântul Chiril, patriarhul Alexandriei (412-444) a dus moaştele Sfinţilor Mucenici Chir şi Ioan în satul Manutin, pentru izgonirea demonilor şi slava Domnului nostru Iisus Hristos.
