Astăzi, îi sărbătorim pe Sfinţii Cuvioşi Simeon şi Ioan Stâlpnicul. De asemenea, îl prăznuim pe Sfântul Prooroc Iezechiel şi pe Sfinţii Cuvioşi Rafail şi Partenie de la Mănăstirea Agapia.
Sfântul Prooroc Iezechiel, despre care se vorbeşte în Vechiul Testament, a fost fiul lui Buzi, preot în cetatea Sarira. A fost luat captiv în Babilon, pe vremea regelui Nabucodonosor şi a fost contemporan cu proorocul Ieremia. Iezechiel, însă, proorocea şi învăţa poporul lui Israel luat rob în Babilon, spre deosebire de Ieremia, care învăţa poporul evreu şi prorocea la Ierusalim.
Ajuns rob în Babilon, Iezechiel a avut parte de minunate descoperiri dumnezeieşti. La râul Chebar, a văzut cerurile deschizându-se, un nor mare şi un val de foc care răspândea în toate părţile raze strălucitoare. Iar în mijlocul focului, strălucind ca un metal în văpaie, a văzut “ceva ca patru fiare, a căror înfăţişare semăna cu chipul omenesc. Toate patru aveau câte o faţă de om înainte, toate patru aveau câte o faţă de leu la dreapta, toate patru aveau câte o faţă de bou la stânga şi toate patru mai aveau şi câte o faţă de vultur la spate” (Iezechiel 1: 4-5, 10). Faţa de om arată pe Hristos întrupat în chip de om; faţa de leu arată dumnezeirea Lui; faţa de bou (taur) arată jertfa Lui, iar faţa de vultur arată învierea şi înălţarea Lui.
Într-o altă vedenie, Proorocul Iezechiel a văzut învierea morţilor. El a văzut, aievea, o vale plină de oase uscate, asupra cărora a pogorât Duhul Lui Dumnezeu. Iar oasele s-au trezit la viaţă şi s-au ridicat pe picioarele lor. Proorocul a mai văzut, în duh, cumplita distrugere a Ierusalimului, când mânia Lui Dumnezeu i-a ucis pe toţi afară de aceia însemnaţi cu litera grecească “Tau”, care corespunde literei T şi care simbolizează Crucea.
