Sfinţii Nouă Mucenici din Cizic au pătimit şi au căpătat cununa muceniciei în secolul al treilea după Hristos, în timpul persecuţiilor sângeroase pornite împotriva creştinilor din ordinul împăraţilor romani. Numele acestor Sfinţi Mucenici sunt: Teognid, Ruf, Antipatru, Teostih, Artema, Magn, Teodot, Tavmasie şi Filimon. Deşi aveau origini diferite, aceşti sfinţi s-au întâlnit în cetatea Cizic, unde au propovăduit cu mult curaj credinţa în Domnul Iisus Hristos.
Fiind prinşi de către autorităţile romane, cei nouă mărturisitori au refuzat să se lepede de credinţa creştină şi să jertfească zeilor. Sfinţii Nouă Mucenici din Cizic au fost supuşi atunci la numeroase torturi, pentru ca, într-un final, să fie omorâţi, tăindu-li-se capul.
Pe locul în care aceşti Sfinţi Mucenici au primit martiriul a fost ridicată mai apoi o frumoasă biserică creştină, în vremea domniei împăratului creştin Constantin cel Mare. Acolo au fost aşezate sfintele lor moaşte. Tradiţia creştină a consemnat, de-a lungul anilor, numeroase minuni petrecute la racla unde se aflau moaştele Sfinţilor Nouă Mucenici martirizaţi la Cizic.
