Sfinţii 45 de Mucenici din Nicopolea Armeniei au trăit şi au pătimit în vremea împăratului roman Liciniu (308-324 d.H.). Dintre aceşti sfinţi mucenici, îi amintim pe Sfinţii Leontie, Mavrichie, Daniil şi Antonie. Mărturisind credinţa în Domnul Iisus Hristos, Mântuitorul nostru, sfinţii au fost osândiţi la moarte. Cronicile spun că le-au fost tăiate mâinile şi picioarele, iar trupurile mutilate le-au fost mai apoi aruncate în foc. Câţiva mărturisitori au murit în momentul în care li s-au tăiat mâinile şi picioarele, iar ceilalţi au fost aruncaţi de vii în foc.
Sfinţii Mucenici din Nicopolea Armeniei au fost mistuiţi de foc, iar oasele le-au fost aruncate în râul Lices. Rămăşiţele sfinţilor au fost luate din râu de câţiva credincioşi şi puse la loc de cinste. Iar după moartea necredinciosului împărat Liciniu, s-a zidit o biserică în cinstea lor. Sfintele moaşte au fost aşezate în noul lăcaş şi acolo s-au transformat în izvor de tămăduiri.
“Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor cununile nestricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru, că având tăria Ta pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule!” (Troparul Sfinţilor 45 de Mucenici)
