Despre Cuviosul Ioan, pe care-l prăznuim astăzi, se ştie că a urmat încă de tânăr calea monahală, fiind ucenicul Sfântului Grigorie Decapolitul. În timpul conflictului iconoclast, care a tulburat Biserica Creştină, umblând prin cetate, Sfinţii Ioan şi Grigorie Decapolitul îi întăreau pe creştini în dreapta-credinţă, pentru a nu cădea în erezie. Din acest motiv, împăratul Leon Armeanul i-a prins şi i-a supus la numeroase torturi. După moartea Sfântului Grigorie Decapolitul, Sfântul Cuvios loan a devenit stareţ al Mănăstirii Decapole din Constantinopol. Cuviosul Ioan s-a mutat la Domnul la anul 820 după Hristos. Potrivit cronicilor, Cuviosul losif, Scriitorul de Cântări, l-a îngropat cu cinste lângă mormântul Sfântului Grigorie Decapolitul.
“Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor şi cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare; şi te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Ioan, părintele nostru. Roagă-te Lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre!” (Troparul Sfântului Cuvios Ioan).
