Sorry, you need to enable JavaScript to visit this website.

"Sfârşit de partidă" - un joc al aşteptării morţii într-o lume cenuşie

Doi mari actori au susţinut recitaluri uimitoare, Răzvan Vasilescu şi Mihai Constantin, alături de care au avut intervenţii scurte dar strălucitoare Irina Petrescu şi Ion Besoiu.
"Sfârşit de partidă", o piesă ce aparţine, ca toate cele ale lui Beckett zonei absurdului, este o meditaţie cinică asupra vieţii şi a morţii. Cele patru personaje, aflate în groapa de gunoi ce a devenit omenirea după o presupusă apocalipsă, sunt mostre de umanitate chinuită, iar aşezarea lor împreună în acelaşi spaţiu a fost cel mai cinic lucru cu putinţă. Pentru că trei dintre personaje nu se pot mişca, cei doi bătrâni nu au picioare, le-au pierdut în urma unui accident, iar tiranul casei este orb şi zace într-un scaun cu rotile. Singurul care poate umbla, Clov, trebuie să o ţină tot aşa pentru că el nu se poate aşeza. Este condamnat să stea în picioare şi să se mişte cu greutate într-o lume plină de cenuşă şi mizerie în care şi pe şobolani îi aşteaptă moartea prin înfometare. Cei patru se hrănesc cu resturile rămase, îşi amintesc vremurile trecute şi aşteaptă să moară. Se roagă să moară, moartea este singurul subiect care îi mai animă. Chiar de la primele replici Clov anunţă că este foarte ocupat în bucătăria sa de trei pe trei metri, să se uite la perete să vadă cum îi moare lumina. Tiranul orb îşi strigă şi el frustrarea spunând că viaţa lui a fost întotdeauna viitoare, iar tatăl fără picioare este convins că totul e să trăieşti conform timpului tău, iar timpul său a murit. Viaţa celor patru într-o zi, la fel ca altele mii derulate deja, este o măcinare în gol a timpului, o ciudată aşteptare a neantului din care la final încearcă să evadeze Clov, în ideea că trebuie să sufere mai mult ca să obosească cel care-l pedepseşte şi să-şi găsească în sfârşit odihna tot în moarte. Un spectacol greu, tulburător, care a fost aplaudat minute în şir la final.

28festiv2
"Domnului profesor, cu dragoste!" - un spectacol de nota 10

"Domnului profesor, cu dragoste!" - un spectacol de nota 10

Un alt spectacol apreciat de brăileni a fost "Domnului profesor, cu dragoste!", după o idee de E. R. Braithwaite, a cărui avanpremieră a avut loc la finalul stagiunii trecute. Dacă atunci unii dintre actorii maturi din spectacol păreau că joacă după o altă partitură, de această dată copiii şi actorii profesionişti au fost pe aceeaşi lungime de undă, iar rezultatul a fost emoţionant. Schimbările făcute în coregrafie, în distribuţie, au fost net în avantajul spectacolului care, aşa cum au spus la final mai mulţi spectatori, ar trebui jucat în săli mai mari pentru că este o minunăţie şi e păcat că-l pot vedea la o reprezentaţie cel mult 100 de persoane. Copiii au dat şi de această dată tot ce au putut, au demonstrat că sunt serioşi, pot munci profesionist şi pot arăta cel mai bine cum se vede şcoala din bancă. Artiştii în devenire sunt, în ordine alfabetică: Iris Bondoc - Colegiul "Bălcescu", Georgiana Caludea - Colegiul "Bălcescu", Cosmin Deca - Grupul Şcolar "Neniţescu", Camelia Dilbea - Liceul de Artă, Leonard Dodan - Liceul de Artă, Mariana Dumitrache - Liceul de Artă, Anca Mihalache - Colegiul "Murgoci", Alexandra Nicolae - Colegiul "Bălcescu", Maria Nicolau - Şcoala "Dimitrie Cantemir", Daniel Onoae - Liceul de Artă, Gabriela Pârliţeanu - Liceul de Artă, Alexandru Petcu - Liceul de Artă, Oana Pisică - Liceul de Artă, Mihai Rusu - Liceul de Artă, Ştefania Stanciu - Liceul de Artă.
Alături de ei actorii profesionişti - Dragoş Muscalu, Bujor Macrin, Cătălina Nedelea, Adrian Iacov, Ana Zubcu şi Dan Moldoveanu - au reuşit să găsească maniera potrivită de a-şi juca rolurile, au fost credibili şi apreciaţi chiar de profesorii care se aflau în sală. Interesante şi costumele copiilor, realizate de Marian Văsii, şi grafica ce îi aparţine lui Cristian Urse, amândoi foşti elevi ai Liceului de Artă din Brăila, acum studenţi. Punctul forte al spectacolului este coregrafia deosebit de expresivă, realizată de Sophie Duncan, de la Londra, alături de regizorul piesei, cel care a gândit totul, Horia Suru. Cei doi sunt şi semnatarii ilustraţiei muzicale. Un spectacol reuşit cu care teatrul brăilean se poate mândri. Sponsorii producţiei, realizate în cadrul programului "Teatrul şi şcoala", susţinută iniţial de Asociaţia Culturală "Maria Filotti", sunt: CEC Bank, Leumi Bank România, BRD, Raiffeisen Bank. Având în vedere calitatea spectacolului, piesa a fost preluată în repertoriul Teatrului "Maria Filotti", astfel încât brăilenii o pot viziona întreaga stagiune.

28festiv3"Aşa sunt eu, femme fatale"

Seara de luni s-a încheiat cu un one woman show al Ioanei Zărnescu, în regia Michaelei Lica, "Aşa sunt eu, femme fatale" după nuvela scriitorului israelian Ytzhak Ben-Ner. Este povestea unei tinere care la numai 27 de ani dă nas în nas cu moartea. Un cancer de col uterin îi macină trupul şi încearcă să se răzbune pe viaţă şi pe bărbaţii care intră întâmplător în viaţa ei spunându-le, după partida de sex, că are SIDA. O poveste ciudată, care a emoţionat, mai ales că boala sa este una care face foarte multe victime. Ziua s-a încheiat cu recitalul lui Tic Petroşel în sala din Holul Monumental.
Astăzi, de la ora 16.00, în foaierul teatrului are loc lansarea CD-ului "La taclale cu maestrul Ion Lucian", iar de la ora 18.00 în sala Mare se va juca spectacolul regizat de Sorin Militaru, "Casa Bernardei Alba". În sala Studio, de la ora 21.00, va putea fi urmărită piesa "Un cuplu de români săraci vorbitori de polonă", regia Theodor Cristian Popescu, iar de la ora 22.00 va susţine un recital Raul Cârstea în Holul Monumental.

 

28festiv
Cristian Urse a revenit pe simeze după o pauză de trei ani

"Oglinzi sociale" - o expoziţie ce vorbeşte despre tarele societăţii contemporane

În micuţul hol din faţa sălii Studio au fost expuse câteva lucrări ale artistului Cristian Urse, lucrate în ultimele luni, care marchează revenirea în lumea artei plastice a autorului. Timp de trei ani a lucrat în domeniul graficii publicitare, însă evenimentele din viaţa lui l-au determinat acum să revină în faţa pânzei şi a culorilor. Iar rezultatul este unul impresionant. "Mi-a plăcut tema expoziţiei lui, Oglinzi sociale, tocmai pentru că el trece printr-un moment în care are nevoie ca imaginea reflectată de această oglindă socială să fie una corectă şi nu o proiecţie marcată de prejudecăţi. Mi-a plăcut şi felul în care aduce în discuţie tema consumismului, în care totul se transformă într-o marfă vândută la ofertă, lipsită de calitate, menită să satisfacă nevoi artificiale. Oglinda socială este în acest caz autorul şi ceea ce vedem în ea vorbeşte despre societatea contemporană şi tarele ei. Imaginile mizează pe expresivitate şi efectul dimensiunilor", a explicat la vernisaj criticul de artă Maria Stoica. Despre tema expoziţiei sale, autorul spune că într-adevăr, evenimentele prin care trece acum i-au marcat viaţa şi a simţit nevoia să se exprime în acest fel: "Oglinzile sociale sunt caracterizate tot mai mult de nimic. Tot mai mulţi îşi caută satisfacţia în consum, însă a devenit evident că acesta nu poate oferi sensurile şi recompensele care până acum erau obţinute prin muncă. Nu mai avem timp. Acesta este paradoxul: suntem atât de ocupaţi, încât ne-am descotorosit de tot ceea ce ne umplea timpul într-un mod semnificativ, iar ceea ce am pus în loc nu ne va mai oferi satisfacţiile pe care le obţineam din toate acele lucruri pe care le-am lăsat deoparte".




Categorie articol: 

Comentarii