Sfântul Voievod Neagoe Basarab a fost canonizat în şedinţa Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din 8-9 iulie 2008, alături de Sfântul Ierarh Iacint de Vicina şi de Sfântul Dionisie Exiguul. Proclamarea solemnă a canonizării sale a avut loc în acelaşi an la Bucureşti, la praznicul Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, (26 octombrie).
Neagoe Basarab a fost domn al Ţării Româneşti între anii 1512 şi 1521. A fost înmormântat în gropniţa domnească de la Curtea de Argeş, ctitoria sa, iar pe piatra de mormânt stă scris: “A răposat robul Lui Dumnezeu Io Neagoe Voievod şi Domn a toată Ţara Româneasca şi a părţilor dunărene, în luna lui Septembrie 15 zile, anul 7029 (1521), crugul soarelui 26, crugul lunii 15, temelia 18. A domnit 9 ani şi jumătate. Şi rog pe cei ce Dumnezeu îi va îngădui să vie după noi, să păzească adăpostul acesta mic şi lăcaşul oaselor mele, ca să fie nestricat”.
În “Viaţa Sfântului Nifon, patriarhul Constantinopolului”, conicarul Gavriil Protul spune despre Sfântul Neagoe Basarab: “Ce vom spune despre lucrurile şi mănăstirile pe care le-au miluit?... Şi în toate laturile de la Răsărit până la Apus şi de la Miazăzi până la Miazănoapte, toate sfintele biserici le hrănea şi cu multă milă pretutindeni da. Şi nu numai creştinilor fu bun, ci şi păgânilor, şi fu tuturor tată milostiv, asemănându-se Domnului ceresc, care străluceşte soarele Său şi ploaia şi peste cei buni, şi peste cei răi, cum arată Sfânta Evanghelie”. Tot din această cronică aflăm că Neagoe Basarab l-a avut învăţător şi duhovnic pe Sfântul Nifon (“Iar fericitul Nifon îl întărea în învăţăturile sale”).
Neagoe Basarab a făcut donaţii mănăstirilor ortodoxe din Muntele Athos, Muntele Sinai, Ierusalim şi Ţara Românească. A fost ctitorul multor biserici din ţară şi autor al uneia dintre cele mai vechi capodopere ale literaturii româneşti, “Învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie”, lucrare cu conţinut moral-creştin.
