Sfântul Mucenic Atinoghen a trăit şi a pătimit pe vremea împăratului păgân Diocleţian (284-305 d.H.). El a vieţuit împreună cu zece ucenici într-o mănăstire de lângă cetatea Sevastiei şi a fost episcop al Pidahtoei.
Declanşându-se persecuţiile contra creştinilor, dregătorul Filomarh i-a cerut lui Atinoghen să lepede credinţa în Domnul Iisus Hristos şi să aducă jertfe idolilor păgâni. Atinoghen, însă, a refuzat, mărturisind: “O, prigonitorule, cei de care zici că au pierit nu au pierit deloc, ci se află acum în ceruri, bucurându-se cu îngerii!”
Pentru că nu a vrut să împlinească porunca lui Filomarh, episcopul a fost supus la multe chinuri. Înainte de a fi decapitat împreună cu fraţii de credinţă, un înger al Domnului s-a pogorât din cer şi i-a întărit. Se spune că, după ce ucenicii Sfântului Atinoghen au fost ucişi, s-a auzit un glas din cer zicându-i: “Astăzi, vei fi în rai cu Mine şi cu ucenicii tăi şi toată dorinţa ta se va împlini!”. Iar după ce a auzit aceste cuvinte, Sfântul Atinoghen şi-a plecat cu veselie capul sub sabie şi aşa a trecut la cele veşnice.
Sfântul Vasile cel Mare îi atribuie Sfântului Atinoghen imnul “Lumină lină” din rânduiala Vecerniei. Părticele din moaştele Sfântului Atinoghen se află la biserica Mănăstirii Stavropoleos din Bucureşti.
