Sfântul Cuvios Mucenic Nicon s-a născut la Neapole, din tată păgân şi mamă creştină. A fost ofiţer în armata romană. Se spune că, în timpul unui aprig război, Sfântul Nicon a făcut semnul Sfintei Cruci şi a rostit tare Numele Lui Hristos, ţinând seama de sfaturile mamei sale. În acel moment, a simţit în el o putere neobişnuită cu ajutorul căreia a reuşit să-i alunge pe duşmani. După război, Nicon a ajuns la Cizic, unde a primit botezul din mâna Arhiereului Teodosie, episcopul creştin al locului. După ce a devenit creştin, s-a retras într-o mănăstire unde s-a dedicat cu totul studiului şi ascezei. La trei ani de la botez, Sfântul Nicon a fost hirotonit preot, apoi episcop.
După moartea mamei sale, Sfântul Cuvios Nicon s-a retras în Insula Sicilia, unde a predicat Evanghelia Lui Hristos. A reuşit să strângă în jurul său nu mai puţin de 199 de monahi. În acea vreme, însă, a început şi prigoana împotriva creştinilor.
Marele dregător Quintianus l-a prins pe Sfântul Nicon împreună cu ucenicii săi şi i-a supus la nenumărate chinuri. Mai apoi, cei 199 de ucenici ai Sfântului Nicon au fost omorâţi prin decapitare. Iar pe Nicon l-au legat de coada unui cal căruia i-au dat drumul în galop într-un defileu abrupt, apoi l-au bătut cumplit şi l-au jupuit de viu; dar sfântul a supravieţuit acestor chinuri. După toate acestea, păgânii i-au tăiat capul.
