Sfântul Mucenic Ermie a fost ostaş în armata romană. În timpul împăratului roman Antonin Piul (138-161 d.H.) lui Ermie i s-a cerut să renunţe la credinţa în Domnul Iisus Hristos şi să jertfească zeilor păgâni. Ostaşul a refuzat cu demnitate şi, de îndată, a fost supus la cumplite chinuri: i s-au zdrobit dinţii cu o piatră, pielea feţei i-a fost tăiată cu un cuţit şi a fost aruncat în foc, dar, prin harul şi purtarea de grijă a Lui Dumnezeu a rămas viu şi nevătămat.
La porunca judecătorului păgân, Sfântului Mucenic Ermie i s-a dat să bea otravă pregătită de un vrăjitor vestit. Creştinul a băut-o, punându-şi viaţa în mâinile Lui Dumnezeu, dar otrava nu i-a făcut niciun rău. În urma acestei minuni, vrăjitorul păgân a primit credinţa în Iisus Hristos şi a fost ucis de îndată.
După ce a fost supus la multe alte torturi, Sfântului Mucenic Ermie i s-a tăiat capul. Creştinii au luat în taină trupul Sfântului Ermie şi l-au îngropat cu cinste. Şi astăzi, sfintele sale moaşte vindecă în chip minunat pe cei ce pătimesc de diverse boli.
Tot în această zi, facem pomenirea Sfinţilor Mucenici Eusebiu şi Haralambie.
