Cuviosul Irodion s-a născut în 1821, în București și a primit la botez numele de Ioan. La vârsta de 20 de ani, a intrat ca frate în Mănăstirea Cernica. Primește îngerescul chip al călugariei pe 3 decembrie 1846, sub numele de Irodion.
În septembrie 1850 starețul său, Calinic, este hirotonit episcop la Râmnicu Vâlcea. Cu acest prilej, Calinic ia cu sine, alături de alți viețuitori și pe Irodion. În anul 1854 îl numește stareț al schitului Lainici. A păstorit cu mici întreruperi 41 de ani, între anii 1854-1900.
Menționăm că după moartea duhovnicului Sfântului Calinic, Irodion devine din ucenic, duhovnic al Sfăntului Calinic.
Cuviosul Irodion a trecut la cele veșnice pe 3 mai 1900.
La 7 ani de la mutarea sa la Domnul, starețul Teodosie Popescu, la insistențele ucenicului Cuviosului Irodion - ieromonahul Iulian Drăghicioiu, cere epsicopului Râmnicului blagoslovenia pentru a-l dezgropa. Este dezgropat, i-au făcut slujba înmormântarii și l-au pus în mormânt.
