Sfântul Cuvios Simeon, pe care-l sărbătorim astăzi, a trăit în secolul al VI-lea d.H. S-a născut în Antiohia Siriei, în anul 522 d.H., iar la vârsta de 6 ani a ajuns în pustie, la părintele Ioan. Prin purtarea de grijă a acestui cuvios părinte, Simeon a vieţuit în cele mai aspre nevoinţe, îndeletnicindu-se cu postul, privegherea şi rugăciunea fierbinte către Dumnezeu.
După obiceiul cuvioşilor cu viaţă aleasă, Sfântul Simeon a petrecut mulţi ani pe un stâlp, rugându-se Lui Dumnezeu şi cântând psalmi de laudă. Sub călăuzirea Sfântului Duh al Lui Dumnezeu, el s-a retras într-un munte numit “Minunat” de către însuşi Domnul. De la numele acestui munte, Simeon s-a numit mai apoi “cel din Muntele Minunat”. Plin de har, Sfântul Simeon a vindecat cele mai cumplite boli şi a îmblânzit fiarele sălbatice. El putea vedea la mari depărtari şi pătrundea în chip minunat în inimile oamenilor. Uneori, petrecea fără somn şi câte treizeci de zile; alteori trăia şi mai mult fără hrană, căci primea hrană cerească din mâinile îngerilor. Cuviosul Simeon a trecut la cele veşnice la vârsta de 75 de ani.
“Locuitor pustiului şi înger în trup, şi de minuni făcător te-ai arătat, purtătorule de Dumnezeu, părintele nostru Simeon; şi cu postul, cu privegherea, cu rugăciunea, cereşti daruri luând, vindeci pe cei bolnavi şi sufletele celor ce aleargă la tine cu credinţă. Slavă Celui ce ţi-a dat ţie putere; slavă Celui ce te-a încununat pe tine; slavă Celui ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri!” (Troparul Sfântului Cuvios Simeon)
