Sfântul Cuvios Ilarion a fost în vechime stareţul Mănăstirii Pelechit din Helespontul Asiei. Plin de Duh Sfânt, Sfântul Ilarion a strălucit ca un soare printre oamenii din vremea sa, vindecându-i de boli şi curăţindu-i pe ei de duhurile cele necurate. Acest bărbat cu trăire dumnezeiască a primit mai apoi mucenicia, pe timpul împăratului bizantin Leon Armeanul (813-820 d.H.), care pornise din nou prigonirile contra apărătorilor sfintelor icoane (conflictul iconoclast). Împreună cu alţi patruzeci de monahi mărturisitori, Cuviosul Ilarion cel Nou a fost alungat şi surghiunit în cetatea Efesului şi acolo a pierit în timp ce pătimea în temniţă, ca un răufăcător.
“Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor şi cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare; şi te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Ilarion, părintele nostru. Roagă-te Lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre!” (Troparul Sfântului Ilarion cel Nou)
