Sorry, you need to enable JavaScript to visit this website.

Sfântul Chiril, Arhiepiscopul Ierusalimului; Sfinţii Mucenici Trofim şi Evcarpion

Sfântul Chiril s-a născut la Ierusalim, în anul 315 după Hristos, în timpul domniei împăratului Constantin cel Mare. A fost hirotonit diacon de către Macarie al Ierusalimului, iar mai apoi preot, de către episcopul Maxim II. Cronicile spun că, în legătură cu numirea sa ca episcop, în anul 348 d.H., de către Acaciu, episcop creştin arian, existau multe semne de întrebare. Cum putea un episcop arian să numească pe cineva care nu-i împărtăşea învăţătura?

După numirea Sfântului Chiril pe scaunul episcopal al Ierusalimului, a izbucnit un conflict deschis pentru supremaţie între Acaciu şi Chiril, acesta din urmă pretinzând primatul deoarece scaunul de la Ierusalim era apostolic. Cearta a dus la exilarea de trei ori a lui Chiril. Exilurile episcopului Chiril i-a determinat pe mai-marii Bisericii să ţină Sinodul de la Antiohia, din 379, şi să-l trimită pe Sfântul Grigorie de Nyssa ca să cerceteze situaţia. Sfântul Grigorie a mărturisit atunci că Biserica de la Ierusalim avea parte de o credinţă sănătoasă.

Sfântul Chiril a participat la Sinodul II ecumenic de la Constantinopol, din anul 381, unde şi-a mărturisit ortodoxia credinţei. A avut de dus două lupte grele ca ierarh: una împotriva ereticilor arieni, care deveniseră foarte puternici în timpul domniei împăratului Constantius, fiul lui Constantin cel Mare, cealaltă împotriva evreilor care, în timpul domniei lui Iulian Apostatul, nepotul Sfântului Constantin, aveau mari privilegii şi puteri la Ierusalim şi în tot Imperiul Roman.

Sfântul Chiril, Arhiepiscopul Ierusalimului, a trecut la cele veşnice în anul 386 d.H., pe timpul domniei împăratului Teodosie cel Mare.




Categorie articol: 

Comentarii