Sfântul Apostol Ermie a fost soldat în armata romană. I s-a cerut în timpul împăratului Antonin Piul (138-161), să renunțe la credința în Hristos. A refuzat și a fost supus la cumplite chinuri: i s-au zdrobit dinții cu o piatră, pielea feței i-a fost luată cu un cuțit, a fost aruncat în foc, dar prin harul lui Dumnezeu a rămas nevătămat.
La porunca judecătorului, i s-a dat să bea otravă de la un vrăjitor. A băut-o, dar otrava nu i-a făcut niciun rău. În urma acestei minuni, vrăjitorul a primit credința în Hristos, motiv pentru care a fost ucis.
După alte chinuri, i s-a tăiat capul. Creștinii au luat în taină trupul Sfântului Ermie și l-au îngropat cu cinste. Sfintele lui moaște vindecă în chip minunat pe cei cuprinși de diverse boli.
