Sfântul Apostol Luca s-a născut în Antiohia Siriei. El l-a primit pe Hristos în Teba Boeţiei, loc în care se îngrijea de bolnavi, fiind de profesie medic. Crezând în Hristos, Luca s-a numărat între cei 70 de Apostoli ai Domnului. Se spune că, împreună cu Sfântul Apostol Cleopa, L-a văzut pe Domnul Hristos înviat, pe drumul către Emaus (Ev. Luca, cap. 24). După Pogorârea Sfântului Duh, Apostolul Luca s-a întors în Antiohia şi l-a ajutat pe Sfântul Apostol Pavel să vestească Evanghelia Domnului.
Sfântul Apostol Luca a scris Evanghelia care-i poartă numele, precum şi cartea Faptele Apostolilor, ambele fiind adresate dregătorului roman Teofil. Evanghelia sa se remarcă prin bogăţia pildelor: nu mai puţin de 33 de parabole împodobesc Evanghelia după Luca, cuprinsă în Noul Testament.
După martiriul Sfântului Apostol Pavel, Evanghelistul Luca a predicat Evanghelia în Italia, Dalmaţia, Macedonia şi Grecia. Este socotit patronul iconografiei creştine, fiind cel care a pictat primele icoane ale Maicii Domnului purtând în braţe Pruncul Hristos şi prima icoană a Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel.
Sfântul Apostol şi Evanghelist Luca a trecut la cele veşnice la vârsta de 80 de ani, ca martir, după ce păgânii l-au spânzurat de un măslin în cetatea Tebei din Boeţia. Constantinus, fiul împăratului Constantin cel Mare, a adus moaştele Sfântului Apostol Luca din Teba şi le-a aşezat în Biserica Sfinţilor Apostoli, sub Sfânta masă, alături de moaştele Sfinţilor Andrei şi Timotei.
