Sfântul Andrei Criteanul (din Creta) s-a născut în cetatea Damascului, în jurul anului 660 d.H. Din istorisirea vieţii sale, aflăm că micuţul Andrei nu a vorbit până la vârsta de 7 ani când, într-o duminică, după ce a primit Sfânta Împărtăşanie, a început să vorbească normal şi cât se poate de coerent. La vârsta de 15 ani, Andrei a mers la Ierusalim, devenind călugăr la Biserica Sfântului Mormânt. După numai câţiva ani de slujire, Andrei a devenit secretar al Patriarhului de Ierusalim.
În anul 685 d.H., Teodor, Patriarhul Ierusalimului, l-a trimis pe Sfântul Andrei la Constantinopol, pentru a confirma acceptarea din partea Patriarhiei a decretelor celui de-al Şaselea Sinod Ecumenic, ţinut împotriva monotelismului. Cât a stat în capitala Imperiului Bizantin, Sfântul Andrei a fost hirotonit diacon şi a slujit pe lângă un orfelinat şi un azil de bătrâni. În jurul anului 700, a fost numit Arhiepiscop de Gortyna, dioceză a Mitropoliei Cretei.
Sfântul Andrei Criteanul a murit în Insula Lesbos, în jurul anului 740, iar Biserica Ortodoxă îl cinsteşte în data de 4 iulie a fiecărui an. El nu trebuie confundat cu Sfântul Andrei cel din Creta sau “Calivitul”, prăznuit pe data de 17 octombrie, care a dobândit moarte de martir în anul 766.
Andrei Criteanul este cunoscut ca unul dintre cei mai de seamă şi mai prolifici creatori de canoane şi imne, deosebite prin frumuseţea formei şi profunzimea gândirii. A compus Canonul cel Mare (Canonul de pocăinţă) din Triod, canon format din 250 de tropare. Canonul Sfântului Andrei Criteanul se citeşte de două ori în Postul Mare: unele părţi la Pavecerniţa Mare din primele patru zile ale Postului şi în întregime în a cincea săptămână din Post, la Utrenie.
