În antichitate, Sfânta Scriptură a Vechiului Testament a fost tradusă din limba ebraică în limba greacă de către 70 de înţelepţi, din porunca lui Ptolomeu, regele Egiptului. Potrivit Tradiţiei, printre aceştia s-a numărat Sfântul şi Dreptul Simeon. În momentul în care a ajuns la textul din Isaia 7,14 (“Iată, fecioara va lua în pântece şi va naşte fiu”), Simeon a înlocuit cuvântul “fecioară” cu “femeie”, gândind că nu este posibil ca o fecioară să nască prunc. Pentru necredinţa sa, Dumnezeu i-a făgăduit că nu va vedea moartea până nu va vedea pe Mesia Cel Născut din Fecioară (Luca 2, 25-26).
La 40 de zile de la Naşterea Domnului Hristos, s-a împlinit făgăduinţa făcută de Dumnezeu, căci Sfântul şi Dreptul Simeon, îndemnat de Duhul Sfânt, l-a luat în braţe pe Cel Născut din Fecioara Maria şi a spus: “Acum slobozeşte pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace, că văzură ochii mei mântuirea Ta...”. “Acum slobozeşte” (eliberează) înseamnă “acum am înţeles că s-a împlinit ceea ce s-a făgăduit prin prooroci”. Rugăciunea “Acum slobozeşte” este rostită în biserici, la fiecare slujbă a Vecerniei, adică la începutul unei zile liturgice. Dreptul Simeon a vestit şi răstignirea Domnului Iisus Hristos, în momentul în care i-a spus Fecioarei Maria că prin sufletul ei “va trece sabie”.
De vederea Pruncului Mântuitor s-a bucurat la templu şi Proorociţa Ana. S-a emis deunăzi ipoteza că era o proorociţă cultică, în sensul că aducea jertfă pentru cei care erau nedreptăţiţi şi care aveau nevoie de ajutorul Lui Dumnezeu.
