* indicația principală a acestei plante este în caz de constipație (acută sau cronică) * de asemenea, este utilizată pentru pregătirea intestinului gros în cazul intervențiilor chirurgicale și investigațiilor
Senna sau siminichia este o plantă erbacee, aparținând familiei Fabaceae, ce cuprinde aproximativ 250 de specii. Originară din regiunile tropicale, unele specii sunt prezente în toate regiunile temperate. În scop terapeutic se recoltează fructele și frunzele.
În ceea ce privește compoziția chimică, senna conține compuși antrachinonici (senozide A și B), flavonoide, zaharide, derivați naftalenici, fitosteroli, uleiuri esențiale, ceruri, taninuri, săruri minerale, rezine, mucilagii, care îi conferă proprietățile detoxifiante, purificatoare, vermifuge la nivel intestinal, laxative și purgative.
Senna, veritabil laxativ
Indicația principală este în caz de constipație (acută sau cronică), unde acționează prin stimularea directă a peristaltismului intestinal, iritarea mucoasei intestinale și diminuarea consistenței scaunelor (prin scăderea absorbției apei și electrolitilor și stimularea eliminării sodiului și apei în lumenul intestinal). De obicei, intră în compoziția ceaiurilor laxative (singură sau în combinație cu alte plante). Alte indicații sunt în curele de slăbire, pentru detoxifierea organismului, stimularea vezicii biliare, în caz de parazitoze intestinale.
De asemenea, este utilizată pentru pregătirea intestinului gros în cazul intervențiilor chirurgicale și investigațiilor (colonoscopie, irigoscopie). Se poate administra sub formă de ceai (macerat la rece sau infuzie, 1-2 căni/zi), tinctură (30 picături/seara la culcare, dizolvate în apă), capsule și comprimate (1-2 comprimate/zi, împreună cu lichide, indicate seara la culcare).
Precauții și contraindicații pentru folosirea plantei senna
Chiar dacă are efecte benefice asupra organismului, se impun câteva precauții: senna se administrează în dozele recomandate, pe perioade limitate (7-10 zile). Dozele mai mari pot provoca colici abdominale intense, însoțite de diaree apoasă, greață, vărsături. Administrarea prelungită poate crea dependență, pierderi de minerale (potasiu), cu tulburări de ritm cardiac, hematurie (urinare cu sânge). (Mai multe pe Farmaciata.ro)
