Sint
inca destui braileni care-si aduc aminte de tragedia petrecuta in primavara anului 1997, la benzinaria de la "Soroli Cola". Atunci a fost
ucis, in scop de tilharie, un om nevinovat. Toata Braila a fost oripilata de acel jaf si tocmai de aceea cind am aflat sentinta - condamnare
pe viata - ni s-a parut pe masura faptei. Doi frati au fost gasiti vinovati pentru acea fapta abominabila. Iata, insa, ca acum, dupa atitia
ani, am aflat cu stupoare ca unul dintre cei doi condamnati la inchisoare pe viata s-ar putea sa fie nevinovat. Daca in aceasta privinta mai
sint dubii, cu privire la faptul ca Silviu Mocanu - unul dintre cei doi frati - a fost supus la rele tratamente in timpul anchetei nu mai
exista umbra de indoiala. Sentinta Curtii Europene a Drepturilor Omului este limpede precum cristalul: statul roman ii va plati detinutului
despagubiri in valoare de 17.000 de euro pentru ca i s-a violat corespondenta, i s-au pus piedici in accesarea unei cai de atac a sentintei
si a fost maltratat in timpul anchetei. Foarte grav, dar mai presus de gravitatea acestei situatii se pune intrebarea, cum de s-a ajuns aici?
Cum a fost posibil in aceste vremuri, cind pretindem ca traim intr-un stat de drept, sa se petreaca asemenea lucruri? Ei bine, a fost posibil
pentru ca acestui om i-a fost incalcat dreptul la aparare. Sigur, in scripte apare ca a avut aparator din oficiu. Dar oare acel avocat si-a
facut datoria? Cu siguranta, nu. Pai, daca era prezent aparatorul la audieri, nici politistul, nici procurorul nu indrazneau sa-l loveasca pe
invinuit. Din pacate, asemenea atitudini sint destul de frecvente, detinutii din Penitenciar reclamind adesea indiferenta si lipsa totala de
implicare a avocatilor din oficiu. E adevarat ca statul a stabilit onorarii foarte mici pentru avocatii din oficiu. Dar asta nu constituie o
scuza! Pina acum n-am constientizat cit de periculoasa poate fi aceasta atitudine pentru infaptuirea actului de justitie. In fond, ce este
mai ingrozitor decit incarcerarea unui nevinovat? Iar cind pedeapsa este detentia pe viata, o asemenea experienta te poate aduce in pragul
nebuniei sau al sinuciderii. Or, responsabilitatea ca asemenea erori judiciare sa nu se petreaca nu este numai in sarcina magistratilor
procurori si judecatori. Ba dimpotriva, in acest context, acestia au chiar circumstante atenuante. Sincer, politistii si apoi procurorii care
reprezinta acuzarea au interesul sa "puncteze" condamnari in cazurile pe care le instrumenteaza, iar judecatorii pun in balanta probele si
dau un verdict. Daca apararea nu pune nimic in "talerul" care-i revine, atunci, indiscutabil, balanta dreptatii produce un verdict "defect".
In cazuri fericite, magistratii judecatori indreapta in instanta niste erori survenite, poate, din exces de zel. Chiar recent s-a inregistrat
un asemenea caz ce seamana izbitor cu cel al lui Silviu Mocanu. Era vorba tot de un omor pentru care au fost acuzati tot doi frati. Ei bine,
unul dintre invinuiti, desi a fost arestat, a primit verdictul "nevinovat" din partea instantei. Dar, repet, e un caz fericit.
Concluzionind, dreptul la aparare, consfintit de Constitutie, nu trebuie sa depinda de posibilitatile financiare ale invinuitului. Daca
are bani sa scape datorita unor "vicii de procedura", iar daca n-are, sa infunde puscaria chiar nevinovat. Asadar, nu numai magistratii
trebuie sa se reformeze, ci si avocatii. Iar reformarea trebuie sa atinga in primul rind constiinta tuturor celor care lucreaza in sistemul
judiciar romanesc. Abia atunci se va putea vorbi despre Justitie corecta si in Romania.
inca destui braileni care-si aduc aminte de tragedia petrecuta in primavara anului 1997, la benzinaria de la "Soroli Cola". Atunci a fost
ucis, in scop de tilharie, un om nevinovat. Toata Braila a fost oripilata de acel jaf si tocmai de aceea cind am aflat sentinta - condamnare
pe viata - ni s-a parut pe masura faptei. Doi frati au fost gasiti vinovati pentru acea fapta abominabila. Iata, insa, ca acum, dupa atitia
ani, am aflat cu stupoare ca unul dintre cei doi condamnati la inchisoare pe viata s-ar putea sa fie nevinovat. Daca in aceasta privinta mai
sint dubii, cu privire la faptul ca Silviu Mocanu - unul dintre cei doi frati - a fost supus la rele tratamente in timpul anchetei nu mai
exista umbra de indoiala. Sentinta Curtii Europene a Drepturilor Omului este limpede precum cristalul: statul roman ii va plati detinutului
despagubiri in valoare de 17.000 de euro pentru ca i s-a violat corespondenta, i s-au pus piedici in accesarea unei cai de atac a sentintei
si a fost maltratat in timpul anchetei. Foarte grav, dar mai presus de gravitatea acestei situatii se pune intrebarea, cum de s-a ajuns aici?
Cum a fost posibil in aceste vremuri, cind pretindem ca traim intr-un stat de drept, sa se petreaca asemenea lucruri? Ei bine, a fost posibil
pentru ca acestui om i-a fost incalcat dreptul la aparare. Sigur, in scripte apare ca a avut aparator din oficiu. Dar oare acel avocat si-a
facut datoria? Cu siguranta, nu. Pai, daca era prezent aparatorul la audieri, nici politistul, nici procurorul nu indrazneau sa-l loveasca pe
invinuit. Din pacate, asemenea atitudini sint destul de frecvente, detinutii din Penitenciar reclamind adesea indiferenta si lipsa totala de
implicare a avocatilor din oficiu. E adevarat ca statul a stabilit onorarii foarte mici pentru avocatii din oficiu. Dar asta nu constituie o
scuza! Pina acum n-am constientizat cit de periculoasa poate fi aceasta atitudine pentru infaptuirea actului de justitie. In fond, ce este
mai ingrozitor decit incarcerarea unui nevinovat? Iar cind pedeapsa este detentia pe viata, o asemenea experienta te poate aduce in pragul
nebuniei sau al sinuciderii. Or, responsabilitatea ca asemenea erori judiciare sa nu se petreaca nu este numai in sarcina magistratilor
procurori si judecatori. Ba dimpotriva, in acest context, acestia au chiar circumstante atenuante. Sincer, politistii si apoi procurorii care
reprezinta acuzarea au interesul sa "puncteze" condamnari in cazurile pe care le instrumenteaza, iar judecatorii pun in balanta probele si
dau un verdict. Daca apararea nu pune nimic in "talerul" care-i revine, atunci, indiscutabil, balanta dreptatii produce un verdict "defect".
In cazuri fericite, magistratii judecatori indreapta in instanta niste erori survenite, poate, din exces de zel. Chiar recent s-a inregistrat
un asemenea caz ce seamana izbitor cu cel al lui Silviu Mocanu. Era vorba tot de un omor pentru care au fost acuzati tot doi frati. Ei bine,
unul dintre invinuiti, desi a fost arestat, a primit verdictul "nevinovat" din partea instantei. Dar, repet, e un caz fericit.
Concluzionind, dreptul la aparare, consfintit de Constitutie, nu trebuie sa depinda de posibilitatile financiare ale invinuitului. Daca
are bani sa scape datorita unor "vicii de procedura", iar daca n-are, sa infunde puscaria chiar nevinovat. Asadar, nu numai magistratii
trebuie sa se reformeze, ci si avocatii. Iar reformarea trebuie sa atinga in primul rind constiinta tuturor celor care lucreaza in sistemul
judiciar romanesc. Abia atunci se va putea vorbi despre Justitie corecta si in Romania.
