Sorry, you need to enable JavaScript to visit this website.

Scurtă incursiune pe mini-planeta Pluto

În 2006, Pluto şi-a pierdut statutul de planetă, fiind recatalogată drept planetă pitică, decizie controversată, criticată de numeroşi specialişti ai domeniului. Dar dincolo de aceste dispute ştiinţifice, un lucru este cert: acest obiect cosmic rămâne învăluit de mister. Iată de ce, pentru a imagina viaţa pe Pluto, este nevoie de multă imaginaţie.
"Nu am fost niciodată pe Pluto şi pe niciun alt corp cosmic asemănător", spune Alan Stern. Dar lucrurile se vor schimba. Sonda New Horizons, aparţinând NASA, va fi primul ambasador al omenirii care va vizita planeta pitică, survolând-o de la mică distanţă la 14 iulie a.c. "Vom cunoaşte mult mai multe lucruri despre Pluto atunci când New Horizons va ajunge acolo", a adăugat planetologul, coordonatorul ştiinţific al acestei misiuni.

Lungul drum al unui mesaj spre Terra

Dacă ne-am afla acum pe Pluto, am avea nevoie, în medie, de aproximativ patru ore şi jumătate pentru ca un mesaj trimis de pe această planetă pitică să ajungă pe Pământ. Un an pe Pluto durează 248 de ani tereştri. Planeta are o orbită foarte eliptică, ce o aduce în interiorul orbitei lui Neptun timp de 20 de ani - perioadă în care se află la cea mai mică distanţă faţă de Pământ şi când ar fi nevoie de doar 4 ore pentru ca un mesaj pornit de pe Pluto să ajungă la destinaţie. Atunci când se află în cel mai îndepărtat punct al orbitei sale faţă de Pământ, un astfel de mesaj ar ajunge pe Terra în peste 6 ore şi jumătate. În funcţie de locul în care se află pe orbită, temperaturile pe Pluto variază, în medie, între -223 grade Celsius şi -233 grade Celsius. O diferenţă relativ mică de temperatură, cu posibile efecte asupra atmosferei rarefiate a planetei pitice, scrie agerpres.ro.

Când atmosfera dispare

Când Pluto se află în punctul de maximă apropiere de Soare al orbitei sale, gheaţa din azot şi monoxid de carbon de la suprafaţa sa trece în stare gazoasă, generând o atmosferă rarefiată. Conform modelelor computerizate de simulare a condiţiilor de pe Pluto, această atmosferă este dinamică, existând vânturi care bat cu viteze de până la 362 de km/h. La suprafaţa planetei s-ar înregistra o presiune de aproximativ 3 microbari, faţă de 1 bar pe Terra. Oamenii de ştiinţă cred că atmosfera lui Pluto dispare când planeta ajunge la cea mai mare distanţă de Soare, gazele din compoziţia sa revenind în stare solidă, de gheaţă.
Fotografiile realizate de Telescopul Spaţial Hubble dezvăluie existenţa unor importante diferenţe de strălucire la suprafaţa lui Pluto, ceea ce sugerează că planeta ar dispune de un relief variat.

Se roteşte invers

Suprafaţa lui Pluto reprezintă aproximativ 2/3 din cea a Lunii, cam cât Rusia. Gravitaţia este de 1/15 din cea a Pământului şi astfel o persoană care cântăreşte 70 de kilograme pe Pământ ar cântări doar 4,6 kilograme pe această planetă pitică. Pluto şi cel mai mare satelit al său, Charon, se află în rotaţie sincronă şi astfel o faţă a lui Pluto se află mereu orientată spre aceeaşi parte a lui Charon. Ceilalţi doi sateliţi ai lui Pluto, în ordinea mărimii, Nix şi Hydra, ar fi de asemenea vizibili cu ochiul liber. Pluto are cinci sateliţi cunoscuţi, cei mai mici fiind Kerberos şi Styx. La ora prânzului pe Pluto (o zi pe această planetă pitică durează 6 zile şi 10 ore terestre) Soarele ar fi vizibil cu acelaşi ordin de mărime ca planeta Jupiter văzută de pe Pământ, dar mult mai strălucitor. "Lumina zilei pe Pluto este similară celei dintr-o zi foarte înnorată pe Pământ", conform lui Stern. Această planetă pitică se roteşte în sens invers rotaţiei Pământului (de la est la vest).
În afară de frigul extrem şi de radiaţiile cosmice, nu este clar ce tip de pericole i-ar pândi pe curajoşii noştri exploratori. "Pur şi simplu nu ştim dacă există şi alte tipuri de pericole, cum ar fi vulcani activi sau gheizere sau mişcări seismice", a mai precizat planetologul Alan Stern.

 




Categorie articol: 

Comentarii