Sorry, you need to enable JavaScript to visit this website.

Scrisoare către fratele meu: „Nu mai cred că m-ai rănit, că m-ai abandonat, că m-ai trădat, că m-ai urât, că m-ai batjocorit“

Astăzi, fratele meu, am înțeles că mântuirea ține de mine și de tine.

Nu sunt singur. Dumnezeu te are și pe tine Fiu, chiar dacă acum nu crezi și nici eu nu am crezut. Hristos a venit în lume și pentru tine, și pentru mine, și pentru ceilalți frați și surori.

Fratele meu, te iubesc așa cum te iubește Dumnezeu, fiindcă El știe cine ești, pentru că El știe cine este. Nu ne știm măreția pe care Dumnezeu o știe. Pentru aceea a venit în lume, din iubire pentru frații Lui frumoși. Ne-a făcut ca pe Sine și se uită la noi așa cum suntem, El știind Cine este. Vede la noi ceea ce vede la Sine, pentru că după Chipul Lui nevăzut ne-a făcut.

Încrederea și Iubirea Lui în tine și în mine sunt neclintite. Știe, cu certitudine absolută și plină de pace, că ne întoarcem la El. Liberi și nevinovați așa cum ne-a creat.

Toată rătăcirea în această lume în care dormim, cu impresia că trăim, se va sfârși când ne vom reaminti cine suntem.

Da, fratele meu, mi-am dat motive să mă mânii pe tine și am greșit. Nu mi-am purtat crucea, așa cum Hristos a știut să Și-o poarte, fără mânie pe frații Lui, care L-au înjosit pe Cruce. Deși nevinovat cu totul, S-a supus ca un miel voii Tatălui, voind același model de iubire pentru frații Lui. A învins cu dragoste frica morții temporare a trupului și a iertat pe fiecare, pentru că nu știau ce fac. Pe cruce fiind, a păstrat vie Lumina fraților Lui în minte. Cum de-am înțeles așa de greu lecția iubirii, predată de Hristos pe cruce? Cum de am uitat că, prin Iubirea Chipului lui Dumnezeu din fiecare, Hristos pe moarte a călcat, înviind ?

Cum de-am uitat pentru ce a venit Hristos în lume? Cum de-am uitat pentru ce S-a născut? Fundele, curcanii și paharele m-au făcut să uit ziua în care a venit Hristos, de ce a venit în lume, de darul Lui cel mare pentru mine și pentru tine: Lecția Iubirii. Anul acesta, în care a rodit fructul lumii rătăcite de tine, este ocazia să-mi reamintesc ce mi-am făcut singur, prin uitare și depărtare.

Fratele meu, urmându-L pe Hristos, de astăzi lumina minții mele cunoaște doar Lumina din tine, chiar dacă, poate, încă te amăgești în visul tău. Am încredere în tine și, astfel, am încredere în mine. Toate câte le cred și le văd despre tine, ale mele sunt. Acum știu.

Împreună ne putem mântui, cunoscând lumina lui Hristos din tine. Așa, o pot cunoaște și în mine. M-aș bucura să o știi și tu în mine, pentru tine.

De astăzi, Îl pot vedea pe Fiul lui Dumnezeu în fiecare, întreg, deși se împarte.

Cred în tine, fratele meu, pentru că Dumnezeu crede în tine. Nu te mai critic, cum am făcut-o, pierzând Lumina ta, pentru care puteam să-I fiu recunoscător.

Nu mai cred că m-ai rănit, că m-ai abandonat, că m-ai trădat, că m-ai urât, că m-ai batjocorit. M-am uitat la Hristos, am înțeles ce înseamnă Iubirea și acum Îl urmez. Iert tot ce pare că s-a întâmplat cândva. Văd Iubirea și știu că doar ea contează pentru Viața adevărată.

Te-am judecat și mi-am dat astfel valoare mică. Valoarea pe care ți-am dat-o, mie mi-am dat-o. Cu măsura cu care te-am judecat, cu aceea m-am măsurat și pe mine. Și așa, nu m-am cunoscut, stând pierdut de mine însumi, fiind ispitit să cred că, urând Lumina, sunt viu și că trăiesc o viață bună.

Ce am prețuit, aceea am primit. Cât am prețuit, tot atât am și primit.

Tu, Fiul lui Dumnezeu care Te-ai unit cu toți, știu acum că ești Lumina din fratele meu.

Astăzi, Hristoase, Te văd în toți frații mei, fără chiar nici o excepție.

Nelipsind prețuirea niciunuia în ochii mei, așa am ajuns, în întregimea lor, să mă cunosc pe mine.

Mulțumesc, fratele meu, Hristosul meu din fiecare, cu care mă îmbrac, precum o haină nouă, lepădând haina veche a celui care credea că trăiește fără Iubire și iertare, refuzând crucea.

Cu Hristos, mi-am amintit cine sunt.

 

1. De aș grăi în limbile oamenilor și ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare și chimval răsunător.

2. Și de aș avea darul proorociei și tainele toate le-aș cunoaște și orice știință, și de aș avea atâta credință încât să mut și munții, iar dragoste nu am, nimic nu sunt.

3. Și de aș împărți toată avuția mea și de aș da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi folosește.

4. Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuiește, nu se laudă, nu se trufește.

5. Dragostea nu se poartă cu necuviință, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândește răul.

6. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr.

7. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduiește, toate le rabdă.

8. Dragostea nu cade niciodată.

(Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel, cap. 13)




Categorie articol: 

Comentarii