Scriitorii români scriu lucruri trăsnite

Ce are Vîntu, dom'le? E un om de afaceri priceput. A, că a mai greşit şi el, ok, dar asta din cauza lui Băsescu. Dacă Băsescu nu era dictator, Vîntu ar fi fost un om cinstit, genial şi amuzant. Pe aceeaşi linie abruptă de gândire, se mai emit şi altfel de consideraţii adânci: păi Cutare are dosar la CNSAS pentru că Băsescu i l-a făcut. Sau, dacă nu i l-a făcut, ci este real, oricum nu se pune, pentru că şi Băsescu a dat rapoarte la Securitate pe când era reprezentant comercial. Dar, mă întreb eu, dacă România ar fi condusă de un înger, iar cei din CNSAS ar fi nişte arhangheli, atunci Voiculescu a fost turnător la Securitate sau nu? O fi fost, dar puţin, şi nu-i de competenţa îngerilor şi arhanghelilor fără de grijă să judece o asemenea situaţie complexă a unui om plin de griji. Mai mult decât atât, un jurnalist acredita următoarea idee şi o făcea de parcă ar fi dat dezlegarea la o ghicitoare pe care o grămadă de proşti n-o puteau desluşi: dacă Vîntu nu făcea greşeala să-l cheme pe Geoană la el acasă, Geoană ieşea preşedinte, iar Vîntu îşi vedea şi acum de afacerile lui. Asta-i tot, afirma jurnalistul, care e şi scriitor pe deasupra... poet, bre!

De când Uniunea Scriitorilor s-a decis să scoată dosarele de Securitate ale membrilor din conducere, s-a instalat o foşgăială de zile mari. Postacii - şi cei cu nume, şi cei fără nume - nu mai prididesc cu "nuanţatul". Un scriitor mare poate face mici greşeli, cine mărturiseşte este iertat, se dă atacul la prestigiul scriitorului, bla bla, bla. Breban iese la rampă şi-l beşteleşte pe Manolescu într-o "scrisoare" articulată într-o românească greoaie şi împiedicată. Căţeluşi de toate rasele şi cartierele latră importanţi, dându-şi cu părerea în stânga şi-n dreapta. S-a creat un balamuc de zici că se desfiinţează România. Se urlă tragic pe marginea faptului că se urmăreşte distrugerea Scriitorului Român. Şi e cu neputinţă să nu vezi tot hazul produs, pentru că o singură întrebare pluteşte impasibilă peste tot: Care Scriitor Român? Şi care prestigiu? Prestigiul de Dor Mărunt sau Halta Atârnaţi? De ce atâta patimă pentru nimic? Şi dacă Breban a fost "agent de influenţă" - după cum formulează N. Manolescu - şi dacă n-a fost, tot aia e. Scriitorul Român rămâne fatal legat de o anume ticăloşie a duplicităţii. De aceea nu va putea fi niciodată Mare. El nu riscă nimic prin fermitatea unei credinţe în valori limpezi, dar nici nu câştigă ceva în afară de haleală, băutură şi sex. Şi astea, mă grăbesc să adaug, cu măsură, că Stăpânul e zgârcit.

Un singur lucru rămâne clar: ticăloşia asta a găsit un teren atât de fertil, încât un astfel de USR, cum este cel de acum, nu va pieri în veci, ci, an de an (vorba lui Ceauşescu), va spori şi va învinge în Marea Luptă.