In asemenea vremuri, cind aproape totul se bazeaza pe forta bruta si mai putin pe abilitate, puterea vointei este esentiala ca sa iesi la liman, ori ca sa obtii ce ti-ai propus. Iar primele semne ale puterii se manifesta prin datul din coate. Si minciuna este un semn, chiar unul dintre cele care are sanse mari sa iti asigure succesul scontat atunci cind o spui atit de convingator incit ajungi tu insuti sa crezi in ea.
Totul pare sa fi pornit de la reforma sanitara. Reforma despre care nu prea mai stim cind a inceput - pentru ca fiecare ministru a venit cu setul lui de propuneri, complet diferite de ale celorlalti - dar care acum a ravasit pina si cel mai ascuns raft cu medicamente. In fiecare spital, cabinet medical sau farmacie se aud sudalmele ori se vad gesturile de lehamite, atunci cind oamenii in halate albe se izbesc de consecintele schimbarii. Este foarte adevarat ca pacientii sint protejati pe cit posibil de aceiasi oameni in halate albe, dar cind aceasta protectie cade, bolnavii trebuie sa-si caute singuri scaparea.
Traseul unui pacient este clasic: medic de familie - eventual medic specialist - eventual spitalizare - inevitabil tratament si, in cazurile cu happy-end, convalescenta. In toate aceste situatii, mai devreme sau mai tirziu, se ajunge la farmacie. Corect spus este "la farmacii", adica la mai multe, pentru ca celor mai multi dintre romani nu le este dat sa aiba norocul chior de a-si schimba reteta pe medicamente la prima spiterie in care intra. Mai curind ar cistiga la loto decit sa nimereasca o farmacie care sa aiba toate medicamentele. Ori vreuna in care farmacistul sa nu-i ceara prescriptia medicala si pentru servetelele de suflat nasul.
Eu, unul, pot sa ma consider un norocos. Cu un singur medicament pe reteta, am sarit din farmacie in farmacie de la periferia orasului si pina in buricul tirgului pina sa gasesc pastilele care valorau, cu totul, nici 35.000 de lei. Dar mi-a fost dat sa vad oameni care numai nu mureau la ghisee cu retetele in miini, de ciuda ca, din cele 3-4-5 medicamente prescrise de medic, fiecare farmacie avea doar unul, doua. Evident, oamenii erau pusi in situatia de a ramine fara reteta, "confiscata" de farmacisti, si de a cumpara restul leacurilor pe bani. Acest santaj este problema vinzatorilor de pastile, si nu eliberarea medicamentelor exclusiv pe baza prescriptiei - care nu reprezinta altceva decit o noua metastaza a birocratiei, boala la care nu cred ca ne intrece cineva pe planeta asta. Dar cine-i poate vindeca pe farmacisti, pe patronii de farmacii si de lanturi de spiterii de aceasta problema? Poate doar o mai buna educatie a bolnavului, care ar trebui sa stie ca o alimentatie plina de vitamine il apara de chimicalele care ajung sa-l coste bani grei. Sau poate doar Codul penal, dar acolo nu exista cuvintul "sanatate".
Totul pare sa fi pornit de la reforma sanitara. Reforma despre care nu prea mai stim cind a inceput - pentru ca fiecare ministru a venit cu setul lui de propuneri, complet diferite de ale celorlalti - dar care acum a ravasit pina si cel mai ascuns raft cu medicamente. In fiecare spital, cabinet medical sau farmacie se aud sudalmele ori se vad gesturile de lehamite, atunci cind oamenii in halate albe se izbesc de consecintele schimbarii. Este foarte adevarat ca pacientii sint protejati pe cit posibil de aceiasi oameni in halate albe, dar cind aceasta protectie cade, bolnavii trebuie sa-si caute singuri scaparea.
Traseul unui pacient este clasic: medic de familie - eventual medic specialist - eventual spitalizare - inevitabil tratament si, in cazurile cu happy-end, convalescenta. In toate aceste situatii, mai devreme sau mai tirziu, se ajunge la farmacie. Corect spus este "la farmacii", adica la mai multe, pentru ca celor mai multi dintre romani nu le este dat sa aiba norocul chior de a-si schimba reteta pe medicamente la prima spiterie in care intra. Mai curind ar cistiga la loto decit sa nimereasca o farmacie care sa aiba toate medicamentele. Ori vreuna in care farmacistul sa nu-i ceara prescriptia medicala si pentru servetelele de suflat nasul.
Eu, unul, pot sa ma consider un norocos. Cu un singur medicament pe reteta, am sarit din farmacie in farmacie de la periferia orasului si pina in buricul tirgului pina sa gasesc pastilele care valorau, cu totul, nici 35.000 de lei. Dar mi-a fost dat sa vad oameni care numai nu mureau la ghisee cu retetele in miini, de ciuda ca, din cele 3-4-5 medicamente prescrise de medic, fiecare farmacie avea doar unul, doua. Evident, oamenii erau pusi in situatia de a ramine fara reteta, "confiscata" de farmacisti, si de a cumpara restul leacurilor pe bani. Acest santaj este problema vinzatorilor de pastile, si nu eliberarea medicamentelor exclusiv pe baza prescriptiei - care nu reprezinta altceva decit o noua metastaza a birocratiei, boala la care nu cred ca ne intrece cineva pe planeta asta. Dar cine-i poate vindeca pe farmacisti, pe patronii de farmacii si de lanturi de spiterii de aceasta problema? Poate doar o mai buna educatie a bolnavului, care ar trebui sa stie ca o alimentatie plina de vitamine il apara de chimicalele care ajung sa-l coste bani grei. Sau poate doar Codul penal, dar acolo nu exista cuvintul "sanatate".
