Sorry, you need to enable JavaScript to visit this website.

Să scoatem din mocirlă Brăila. Care ne sunt priorităţile?

Ori comentarii de genul: "asta ne trebuia nouă? Să fi pus mâna să rezolve problema curăţeniei pe străzi". Şi la materiale în care se face referire la acţiuni concrete de curăţenie, se găsesc câţiva să zică: "Aş! Ce ne trebuie nouă flori pe bulevard? Cu gropile din asfalt să ne zică ce face!", sau: "curăţenie, luminiţe, asta e problema oraşului? Mori cu zile în spitale, cad tavanele în şcoli şi grădiniţe, nu avem locuri de muncă". Şi tot aşa.
Există oameni pe care pur şi simplu nu-i mulţumeşte nimic. Dar nu-s de condamnat, pentru că, ce-i corect e corect, brăilenii s-au săturat să tot aştepte şi au tot dreptul să se declare neîncrezători în autorităţi pentru că, să fim sinceri, ce au făcut ele pentru noi, pentru comunitatea locală, în ultimii ani? Mai nimic este răspunsul care ne vine tuturor în minte, pentru că, într-adevăr, oraşul arată ca după bombardament, în continuare câinii te trezesc noaptea când este somnul mai odihnitor, transportul public e de coşmar, şcolile, spitalele se confruntă cu zeci de probleme etc. Perfect corect, dar, ce este toxic după părerea mea este genul ăsta de gândire în care orice problemă ar ataca spre rezolvare autoritatea locală se găseşte careva să vină cu un alt exemplu de problemă "mult mai gravă şi mai stringentă". Genul ăsta de gândire mi se pare nociv, pentru că, de fapt, este o spirală ilogică care ne îndepărtează, ne distrage atenţia şi minimalizează problemele comunităţii. De ce să investim timp şi bani în rezolvarea problemei câinilor când oraşul este plin de gropi. De ce să facem asfaltări când problema stringentă este lipsa locurilor de muncă. De ce să ne chinuim să facem infrastructură şi să atragem investiţii noi când România se confruntă cu evaziune fiscală majoră? Iar extrapolând, de ce să ne obosim să stârpim evaziunea când Europa se confruntă cu atacuri teroriste. De ce să încercăm o rezolvare a terorismului când planeta este oricum suprapopulată? Înţelegeţi ideea?
De aceea vă propun o altă abordare, poate, cine ştie, dă roade. De exemplu, să ne axăm punctual pe câte o problemă şi să facem pressing pe factorii executivi locali până o rezolvă. Apoi să trecem la următoarea, şi apoi la următoarea, cu toate sacrificiile şi răbdarea presupuse. Altfel, dacă se încearcă să se facă din toate câte puţin nu ajungem nicăieri. Drept dovadă, tot ce nu s-a făcut în ultimii 20 de ani, adică ce vedem şi ce simţim pe pielea noastră zi de zi când ieşim din case.
Deci haideţi să stabilim împreună primele 3 mari probleme şi, mai ales, ORDINEA ÎN CARE SĂ FIE REZOLVATE şi apoi să dăm de treabă municipalităţii fix pe schema asta de priorităţi şi să n-o slăbim până nu termină de rezolvat. Abia apoi să trecem în etapa a doua, în care stabilim o altă problemă prioritară şi reluăm ciclul. Astfel, autorităţile locale nu ar mai avea nicio scuză că sunt prea multe lucruri de rezolvat deodată, că nu sunt suficienţi bani sau că ne sunt prea mari pretenţiile. Să încercăm şi aşa, poate reuşim cumva să scoatem din mocirlă oraşul acesta.
Aştept propunerile voastre aici, la secţiunea comentarii, sau pe adresa de e-mail: redactie@obiectivbr.ro

 




Categorie articol: 

Comentarii