Corului de făcători de poduri la Brăila i s-a alăturat de săptămâna aceasta şi Guvernul Boc, care a plecat în China să caute bani pentru proiecte de interes naţional. Asta în contextul în care preşedintele Traian Băsescu avertiza, cu câteva luni în urmă, că miniştrii Cabinetului Boc trebuie să aibă grija "să nu cadă în plasa unei poveşti de genul «să luăm nişte bani din China»". Aşa se face că premierul Emil Boc, însoţit de ministrul Transporturilor Anca Boagiu, cel al Economiei Ion Ariton, de ministrul de Externe Teodor Baconschi, precum şi de un grup de oameni de afaceri, a plecat miercuri spre Beijing, în încercarea de a negocia mai multe proiecte economice pentru care statul caută finanţare. Premierul va avea discuţii atât cu preşedintele chinez Hu Jintao, cu premierul Wen Jiabao, cât şi cu reprezentanţii unor mari companii chineze, deţinute de stat. Printre temele discuţiei se va afla, fireşte, şi cea a podului Brăila-Tulcea, pod pe care l-au făcut de-a lungul timpului, pe spate, Ceauşescu, Lungu, Simionescu, Năstase, Manea şi Stancu, ca să dăm doar câteva nume strâns legate de această fată morgana locală.
Dincolo de parfumul acestui miraj, reactualizarea temei podului în context chinezesc îmi dă frisoane. Fiindcă, din punctul meu de vedere, căutarea banilor în China, la atât de puţină vreme de când această variantă nu era prezentată ca o soluţie pentru problemele României, îmi sună a disperare. Sper să greşesc, însă îmi pare că statul se află în situaţia celor dispuşi să se împrumute la cămătari pentru a avea ce pune pe masă mâine. Întrebarea este ce vom face poimâine.
O să mai adaug faptul că România nu are ambasador în China de aproape un an, iar în această fază a crizei globale, China este, se spune, mult mai circumspectă în privinţa investiţiilor. Prin urmare, îndrăznesc să spun că probabilitatea de a se construi un pod chinezesc la Brăila este la fel de mare ca şi până acum. Dar - nu-i aşa? - vine campania electorală şi momentul în care poporul român va face o nouă cură de vise şi promisiuni.
Să mai facem o dată podul
Întors pe toate feţele, din vremurile pionierilor şi şoimilor patriei, până în cele ale tranziţiei postdecembriste, proiectul unui pod peste Dunăre între Brăila şi Tulcea a stârnit atâtea patimi, a înflăcărat şi a decepţionat atâtea inimi, a adus atâtea voturi şi a strâns atâtea minciuni în jurul lui, încât s-ar putea scrie o serie întreagă de romane mai mult sau mai puţin fantastice despre miile de oameni care stau cu gura căscată de fiecare dată când cineva promite că va construi la Brăila ceea ce Apolodor din Damasc a reuşit să facă în urmă cu vreo 2.000 de ani la Drobeta.
