Vineri, 1 Decembrie, de Ziua Naţională, în întreaga ţară sunt anunţate proteste. Reţelele de socializare fierb, sunt pline de evenimente cu mesaje care mai de care mai mobilizatoare, mai patriotice, cu titlu cât mai percutant. Unii români vor să le bată obrazul politicienilor cu probleme penale, care şi-au anunţat deja prezenţa la parada militară. Alţii vor să protesteze faţă de modificarea legilor ce reglementează funcţionarea ONG-urilor sau faţă de modificările aduse legilor Justiţiei şi Codului Fiscal. Dintre toate acestea însă, iese în evidenţă marele protest „România moare!”. Un protest organizat de mai multe asociaţii civice, sub deviza „#rezist!”, şi care vrea să atragă atenţia asupra “întregii situaţii” în care se află ţara în prezent.
Anunţat începând cu ora 18.00 în Piaţa Victoriei din capitală şi în principalele pieţe din marile oraşe, „România moare!” reuşeşte practic să adune într-un singur mesaj toate neajunsurile cu care ne confruntăm zi de zi şi care ne-au transformat în ultimii mulţi ani într-o naţie de nemulţumiţi şi frustraţi.
„România Moare
Moare în fiecare zi:
prin uciderea independenţei justiţiei
prin măsurile fiscale care distrug motoarele dezvoltării economiei
prin cei numiţi pe criterii politice în funcţii, prin cei lipsiţi de competenţă şi moralitate
prin atacurile asupra celor care vor să schimbe ceva: jurnalişti, ong-uri sau simpli cetăţeni
prin asediul valorilor europene
prin asediul asupra instituţiilor create cu eforturi uriaşe şi sacrificii ale populaţiei
ne mor bătrânii şi copiii lipsiţi de măsuri eficiente în sănătate
ne mor tinerii lipsiţi de educaţie
ne mor românii de dor, obligaţi să muncească în alte ţări.
Refuzăm să fim complicii acestei trădări, acestei crime, prin tăcerea noastră.
Pe 1 Decembrie ne strângem în Piaţa Victoriei precum şi în pieţele din toate oraşele ţării pentru a spune asta”.
Un mesaj simplu şi la obiect, care, sunt convinsă, va reuşi să adune câteva zeci de mii de oameni în capitală şi alte câteva mii în fiecare din marile centre universitare. Şi atât.
La Brăila, ca şi în alte câteva zeci de oraşe, croite după chipul şi asemănarea ei, dacă vor fi o sută... ar fi ceva. Experienţa protestelor trecute ne-a demonstrat deja, când Clujul, Timişoara, Iaşiul adună cu miile, Brăila abia adună cu zecile. E doar o constatare, nu un reproş.
De ce nu ies brăilenii în stradă?! Ar fi mult de scris şi sunt convinsă fiecare dintre dumneavoastră ştie foarte bine de ce. Nu vreau să insist. Ceea ce vreau să vă spun este însă că, pe fondul acestei atitudini, NU România moare! Noi o UCIDEM! În fiecare zi, puţin câte puţin.
prin nepăsarea faţă de uciderea independenţei justiţiei
prin nepăsarea faţă de măsurile fiscale care distrug motoarele dezvoltării economiei
prin nepăsarea faţă de numirea pe criterii politice în funcţii a unor oameni lipsiţi de competenţă şi moralitate
prin nepăsarea faţă de atacurile asupra celor care vor să schimbe ceva:
prin nepăsarea faţă de asediul ...
Iar prin această nepăsare chiar suntem complicii acestei trădări.
