• doi ciobani ardeleni veniţi cu marfă la un târg de Crăciun au adus cu ei şi obiceiul strămoşesc de a cânta la fluier ori de câte ori li se iveşte prilejul • reacţia brăilenilor: unii au râs, alţii s-au bucurat
Sunetul transhumanţei româneşti sau a poienilor de munte presărate cu turme de oi s-a făcut auzit, ieri, brăilenilor care au avut norocul să se nimerească la momentul potrivit pe lângă tarabele din faţa magazinului „Winmarkt-Dunărea”. De vină pentru micile momente de magie sonoră sunt doi mocani veniţi aici să îşi vândă produsele: brânză, cârnaţi, afumături şi alte bunătăţuri pregătite în stil ardelenesc. Din când în când, dacă muşterii nu se îngrămădeau la tarabele lor, cei doi puneau fluierul la gură şi, îndemnându-se unul pe altul, îşi doineau dorul de casă sau horeau ceva mai sprinţar, aşa cum ne putem imagina că fac ciobanii autentici când merg alene pe costişte de munte după mioarele lor.
Luca Dănuleţiu, din zona Sibiului, şi Ion Iaru, de lângă Făgăraş, şi-au adus la Brăila, pentru câteva zile, nu doar marfa scoasă la vânzare ci şi obiceiurile moştenite din moşi strămoşi. „De ce cântăm? Pentru că ştim cânta şi pentru că aşa facem noi. Când avem timp şi mai ales dacă mai gustăm şi câte o tărie, apă-i dăm cu fluera, nu altceva!”, ne-a explicat, scurt şi la obiect, cu accent moale, ardelenesc, sibianul.
Cât priveşte reacţiile brăilenilor la auzul cântărilor din fluier: „Apă-i dară, unii se râd, dar alţii se bucură. Zic: uite, ăştia-s ciobani adevăraţi!”, ne-au mărturisit cei doi mocani.
