La aproape un an de zile de la coşmarul din 10 august, instituţiile statului român continuă să şocheze întreaga lume prin incompetenţa, lipsa de profesionalism şi bătaia de joc faţă de întreaga populaţie. Cu educaţia, sănătatea, asistenţa socială în colaps, România a devenit ţara care îşi izgoneşte tinerii şi adevăratele valori plecate după un trai decent în ţările civilizate şi nu este în stare să îi apere nici măcar pe copiii rămaşi să înveţe aici, în condiţii precare. Instituţiile statului român şi legile lor strâmbe, făcute pentru a-i proteja pe infractori, cu sau fără “gulere albe” au eliberat 1834 de criminali şi 762 de violatori pe baza aşa-zisului “recurs compensatoriu”, bestii cu chipuri umane, care mişună printre noi şi care atentează la viaţa copiilor sau a nepoţilor noştri. În fiecare an, în România dispar aproximativ 3.000 de copii; copii fugiţi de acasă, copii rătăciţi, copii care cad victime ale reţelelor de carne vie, copii răpiţi şi nemaigăsiţi niciodată. Pentru ei şi pentru familiile lor disperate, statul român şi autorităţile incompetente nu mişcă un deget. La adăpostul unor legi făcute după chipul şi asemănarea unei clase politice retardate, cei care sunt plătiţi din banii noştri încasează salarii exorbitante şi pensii speciale de la statul român, dar dorm în bocanci atunci când li se solicită să-şi facă datoria.
De câteva zile, opinia publică este revoltată după crimele din Caracal care au îngrozit o ţară întreagă. Alexandra Măceşanu de 15 ani şi Luiza Melencu de 18 ani au fost sechestrate, violate şi omorâte de Gheorghe Dincă, de 66 de ani, care este şi tată a patru copii...Dacă pentru uciderea Luizei, călăul a reuşit să scape, nebănuit de nimeni, Alexandra a murit cu zile. O copilă de 15 ani a ajuns praf şi cenuşă în cazanul unui criminal, după ce a sunat de trei ori la 112 să anunţe că a fost răpită şi violată, dar Poliţia nu a reuşit să ajungă la locul faptei decât după 19 ore de la apel. Cu toate datele furnizate, Serviciul de Telecomunicaţii Speciale nu a reuşit să localizeze casa în care Alexandra aştepta să fie salvată din mâinile călăului.
Pentru crearea mecanismului “Alertă răpire copil!”, inaugurat în aprilie 2011, prin care urma să fie lansată o alertă cu poza şi semnalmentele celui dispărut, spre a fi recunoscut şi a se anunţa imediat autorităţile, România a investit 300.000 de euro, cu finanţare de la Comisia Europeană. Ce s-a întâmplat cu acest proiect şi de ce nu a fost pus în aplicare?
Cazul fetei din Caracal care şi-a pus toată speranţa în serviciile statului român şi bâlbâiala autorităţilor mi-a amintit de o altă tragedie, din 2014, când avionul pilotat de Adrian Iovan s-a prăbuşit în Munţii Apuseni. Atunci, o altă tânără, Aura Ion, studentă la Medicină, a murit cu zile, deşi unul dintre medicii supravieţuitori, Radu Zamfir, a cerut ajutor la 112 de mai multe ori, dar Serviciul de Telecomunicaţii Speciale a bâjbâit, ca şi acum şi nu a reuşit să localizeze locul accidentului aviatic. La vremea respectivă, ca şi acum, s-au dat declaraţii, s-au făcut promisiuni; dar, familia tinerei încă se luptă în justiţie şi, după cinci ani, încă nu se ştie cine se face vinovat pentru moartea ei.
Atât Aura Ion, cât şi Alexandra au murit cu zile, pentru că autorităţile statului român n-au dat doi bani pentru vieţile lor. Statul, cu poliţia, procuratura, STS-ul şi alţii, pe care îi plătim din taxele noastre, s-au întors cu spatele la poporul român, lăsându-ne de izbelişte. Pentru ei, România e ţara din care copiii dispar!
