Sorry, you need to enable JavaScript to visit this website.

Redevenim mioritici

Zilele trecute, un pădurar de 37 de ani din Maramureş, tată a trei copii, a fost executat în stil mafiot, pentru că a încercat să apere pădurea. Doi hoţi de lemne l-au împuşcat în spate cu propria armă de vânătoare şi, după ce l-au omorât, l-au aruncat într-o râpă. Un caz tragic, într-o societate românească debusolată şi haotică, peste care triumfă hoţia, jaful la drumul mare, violenţa ieşită din comun şi, încă o dată, este dovedită incompetenţa celor de la 112 de a ajunge la o solicitare în timp util şi de a salva o viaţă.   

Un Nechifor Lipan al zilelor noastre, un fragment dureros de real desprins din romanul “Baltagul”, scris de Mihail Sadoveanu, sau din balada populară “Mioriţa”.

Un om cât un munte, în puterea vârstei, care a aflat că hoţii fură lemne din pădure a încercat să împiedice tăierea ilegală de arbori, a sunat poliţia, a sunat la 112, dar, aşa cum se înâmplă de obicei, autorităţile au ajuns prea târziu. L-au găsit pe pădurar într-o râpă, împuşcat cu propria armă, cu numeroase urme de agresiune fizică. Făptaşii l-au omorât, au trecut cu căruţa cu lemne peste el şi l-au aruncat într-o vale, după care, cum era şi firesc, au dat bir cu fugiţii.

Acesta însă, nu este primul caz în care hoţii fac legea, defrişează pădurile, iar oameni nevinovaţi sunt agresaţi sau hăcuiţi şi aruncaţi ca hrană la vulturi. În România zilelor noastre, facem proteste să apărăm pădurile care ne-au mai rămas, iar pădurarii sau proprietarii de terenuri sunt executaţi în stil mafiot sau sunt călcaţi de hoţi, sub privirile îngăduitoare ale oamenilor legii.

În satele noastre, de la munte, de la câmpie sau de oriunde, se fură ca în codru, iar hoţii sunt lăsaţi în libertate, sau sunt protejaţi de legile strâmbe ale acestei ţări. De fiecare dată, autorităţile sunt luate prin surprindere, noi rămânem şocaţi în faţa unor astfel de ştiri sau de fapte, redevenim mioritici, iar hoţia devine virtute. Ne plângem soarta neputincioşi, ne lingem rănile sau scrâşnim din dinţi la fiecare nedreptate, dar nu reuşim să schimbăm nimic din mentalitatea unor indivizi puşi pe căpătuială.

De ce spun asta? Pentru că încă o viaţă a fost răpusă din cauza hoţiei, dar  şi a indiferenţei. Acolo, în satul acela în care s-a produs nenorocirea, la fel ca în toate satele noastre de altfel, sunt autorităţi care ar trebui să vegheze asupra oamenilor. Îşi fac autorităţile locale datoria sau trebuie să ne facem singuri dreptate? Redevenim mioritici sau călcăm pe urmele Vitoriei Lipan?




Categorie articol: 

Comentarii