Sorry, you need to enable JavaScript to visit this website.

Recensământ pe viu şi vot prin corespondenţă

Deja s-au făcut estimări, din care a rezultat că efectivul populaţiei depăşeşte 21 de milioane. Foarte probabil, aşa vor arăta şi rezultatele numărătorii: că, oficial, aproape toţi românii sunt în ţara lor. Există o singură posibilitate să fim atâţia inşi în România de azi - doar cu numele. Autorităţile nu au la dispoziţie un sistem cu informaţii detaliate privind locul unde se află propriii cetăţeni - ci doar dacă au trecut graniţa, adică dacă au ieşit sau se află în ţară. Pentru moment, doar Sistemul Informatic Schengen, destinat exclusiv dibuirii persoanelor urmărite pentru încălcarea legii în ţările Uniunii, pare să funcţioneze cel mai bine dintre toate reţelele ce trebuie conectate în diferite domenii.

Aşadar, suntem 21 şi ceva de milioane, dar cu toţii ştim că aproximativ 3 milioane de români îşi văd de treabă "pe afară". Mulţi dintre aceştia sunt stabiliţi definitiv în străinătate, iar dacă lucrurile vor continua să meargă sub aşteptări în România, nu-i vom vedea înapoi nici când vor ieşi la pensie. Până acum, formularele de recensământ nu au făcut diferenţa între cei plecaţi de tot şi cei care s-ar mai întoarce. De regulă, în timpul chestionării generale, cei rămaşi acasă furnizează răspunsuri şi pentru rudele apropiate plecate din ţară. În caz contrar, unele buletine de recenzare vor rămâne albe şi va fi treaba statisticilor să îi "acopere" cu ajutorul datelor de la serviciul de evidenţă a populaţiei sau de la cel de emigrare.

Totuşi, milioanele de români împrăştiaţi prin lume constituie o masă deloc neglijabilă atunci când vine vorba de alegeri. Până acum nu i-a văzut nimeni şi au fost lăsaţi să se chinuie în 2-3 secţii de vot deschise în fiecare ţară de adopţie, la care foarte mulţi nu au putut ajunge. O prezenţă de 5% în rândul votanţilor de peste hotare este considerată foarte mare. La următoarele alegeri parlamentare, situaţia va fi reglementată cu ajutorul votului prin corespondenţă. Legea e aşa de importantă, iar miza atât de mare, încât un proiect al mai multor parlamentari PDL, care tocmai a trecut de Senat, va fi urmat de un alt proiect, exact pe aceeaşi temă, elaborat de Guvern şi expus pe site-ul Ministerului Afacerilor Externe (www.mae.ro). Pentru că, nu-i aşa?, o vorbă din popor zice că mai bine măsurăm de două ori ca să tăiem o dată. Votul prin corespondenţă ar urma să peticească dezinteresul general manifestat în ţară la ultimele scrutinuri. Acum, politicienii aşteaptă aproape cu disperare ajutor, pentru că absenteismul se anunţă unul record (în 2008 a depăşit 60%), iar un număr mare de absenţi face rezultatul cu atât mai imprevizibil; în consecinţă, negocierile din culise vor fi şi ele riscante. Iar dacă partidul aflat acum la putere schimbă şi legea electorală în sensul faţă de care acelaşi partid se opunea înainte de 2009, pe când era în opoziţie, atunci devine limpede de ce diaspora e invitată la vot. Să fie oare mai uşor de păcălit?




Categorie articol: 

Comentarii