S-a vorbit foarte mult de potenţialul turistic al zonei, de şansa pe care ne-a dat-o Dumnezeu aşezându-ne pe malul Dunării, în apropierea Bălţii Brăilei, de şansa pe care ne-au dat-o înaintaşii noştri construind un oraş catalogat drept "ideal" în Europa din punct de vedere al urbanismului, şi "monumental" prin fineţea şi bunul gust arhitectonice. Ne-au spus specialiştii invitaţi la eveniment, Brăila este obiect de studiu în facultăţile de arhitectură nu doar din ţară ci şi din lume, iar noi nici măcar nu conştientizăm cât suntem de norocoşi. Dar, la fel de adevărat, spunea unul dintre participanţi, degeaba ne cramponăm în trecut, ţinem cu dinţii de Brăila aceea veche, la care toţi visăm, cosmopolită, cu mult bun simţ. Aceea era Brăila altor oameni. Din păcate, mulţi dintre ei nici măcar nu erau brăileni. Acum, important este să calculăm exact ce mai avem din ce a fost, ce vrem şi putem să folosim din asta, să ne facem o imagine completă şi reală despre prezent, să vedem clar care ne sunt punctele slabe şi care punctele forte, să ne uităm în vistierie, să negociem cât suntem dispuşi să cheltuim şi abia apoi să discutăm la modul serios despre ce ar trebui să devină brandul Brăila şi ce ar trebui să reprezinte el. Pentru că de avut, avem din ce construi un brand pentru Brăila. Alţii au reuşit şi chiar au făcut bani frumoşi din mult mai puţin. Dar ei au vrut cu adevărat şi au făcut un ţel comun din asta.
Ce avem? Avem Dunărea, avem arhitectura din centrul vechi, avem Insula Mare şi Insula Mică, avem Lacul Sărat. Dar în acelaşi timp avem nişte orgolii, nişte interese, nişte poliţe care trebuie plătite indiferent de preţ, care depăşesc interesul comun. Ce mai are Brăila, ce o face unică? O istorie bogată, tumultuoasă, pe marginea căreia se pot ţese poveşti uimitoare, are tradiţii, o bucătărie specifică, o identitate multietnică şi multiculturală cu care puţine oraşe se pot mândri. Are personalităţi care şi-au pus amprenta, are legende. Toate acestea, bine gândite, bine aşezate într-un plan, ar putea construi un brand puternic. Dar, bineînţeles, pentru toate acestea avem nevoie de specialişti, de bani, dar mai ales avem nevoie de dorinţă. De un interes comun care să adune autorităţi, mediu de afaceri, organizaţii neguvernamentale şi cetăţeni. Fără acest interes comun, care să fie mai puternic decât toate interesele, putem organiza încă douăzeci de mii de ediţii Rebranding şi tot nu vom avea vreun rezultat concret.
Din păcate, în cele două zile de discuţii, eu nu am identificat exact acest interes comun. Şi de aceea, vă spun cu toată responsabilitatea şi sinceritatea, pentru o reinventare în adevăratul sens al cuvântului a oraşului Brăila avem nevoie, în primul rând, de o rebranduire a gândirii, a atitudinii faţă de oraş, dar şi faţă de cei din jur, de o rebranduire a mentalităţilor.
Pentru că, dacă şi acum facem (şi s-au făcut sâmbătă) comentarii de genul: "Cum, domnule, să dezvoltăm turismul în Insula Mare, să vină italienii să ne-mpuşte păsările?!", e clar că nu avem nicio şansă şi că toţi anii aceştia, 20, au trecut degeaba peste noi.
Citeşte blogul lui Cati LUPAŞCU
