A fost prima mişcare masivă de protest din acest an. Participanţii la cele din anii trecuţi au renunţat să-şi mai strige ofurile în faţa zidurilor surde ale autorităţilor şi şi-au căutat - în mare măsură şi câştigat - dreptatea în instanţe, astfel că Executivul a trebuit să se ascundă de sentinţe sub ordonanţe şi legi speciale ca să fenteze hotărârile judecătoreşti şi să evite executările. În 2011, doar poliţiştii au protestat, în faţa deciziei de concediere a 10.000 de oameni din efectivele Ministerului Administraţiei şi Internelor.
Bucuria autorităţilor a fost că PIB-ul a crescut în primul trimestru al anului cu 0,7% faţă de cel realizat în ultimul trimestru al lui 2010, care şi el crescuse tot cu un procent subunitar, după scăderea - coincidenţă! - tot de 0,7 procente din trimestrul 3. Însă creşterea nu se bazează pe consumul intern, care stagnează îngrijorător, în timp ce alte state nu ştiu ce să mai facă pentru a-l încuraja. Cum creşterile din economie sunt modeste, se naşte întrebarea dacă nu cumva tocmai taxarea în creştere continuă a veniturilor şi serviciilor pentru populaţie reprezintă de fapt baza creşterii economice. Abia recent a început Guvernul să umble la contractele uriaşe de infrastructură, date pe sume fabuloase unor firme străine care s-au molipsit repede cu microbul românesc ce îmbolnăveşte orice licitaţie şi şantier din bani publici: prelungirea lucrărilor doar pentru creşterea costurilor. Aşadar, sunt şanse mari să crească PIB-ul şi în trimestrul al doilea. Pentru restul anului, important e să nu ne îmbolnăvim.
