O astfel de informaţie ar fi fost pentru Brăila o veste extraordinară. Fiscul s-ar fi îndestulat acum pe timp de criză, iar în conturile societăţii de transport în comun s-ar fi lăfăit 200 de miliarde de lei vechi, ceea ce ar fi însemnat bani de investiţii, posibilităţi majore de accesare de fonduri europene şi câte şi mai câte. Situaţia n-ar fi fost deloc imposibilă, având în vedere că preţul de 300 de miliarde cu cât s-ar fi perfectat vânzarea este unul corect, dacă nu chiar avantajos, având în vedere cele aproape 4 ha de teren intravilan cu utilităţi şi clădirile aferente. Singura întrebare care ne-am pus-o după aflarea veştii a fost cine este cumpărătorul ce dispune de o asemenea sumă? Chestionat în legătură cu acest aspect, Săndulescu şi-a bătut joc în continuare, spunând, pe acelaşi ton serios, că nu vrea să divulge informaţia. Cum acest dialog s-a purtat după-amiază, bineînţeles că verificarea informaţiei s-a îngreunat, având în vedere că la ora 16.00 multe instituţii ale statului îşi termină programul. În fine, cert este că până la urmă am aflat că totul a fost o minciună fără noimă. Cum este posibil ca ditai directorul să procedeze într-un asemenea mod, e de neînţeles. Sau poate, procedând astfel, a reuşit să păcălească pe toată lumea şi să stea bine mersi în postul de director de atâţia ani, chit că rezultatele financiare ale "Braicar" au fost dezastruoase. Mai mult decât atât, în doi ani, 2005 şi 2006, societatea a înregistrat profit cu tot cu facilităţile acordate pensionarilor, cu tot cu concurenţa neloială a maxi-taxiurilor particulare. Concluzia? Nu este aşa un capăt de ţară ca SC "Braicar" să dea profit dacă este administrată corect. De altfel, însuşi Constantin Cibu, cel în timpul căruia s-a produs minunea care n-a ţinut decât doi ani, recunoaşte că n-a făcut altceva decât să ceară reducerea cheltuielilor în raport cu veniturile. Sigur, ar fi nedrept faţă de Săndulescu dacă n-am menţiona vina consistentă pe care şi administraţiile care s-au perindat la vârful primăriei municipiului au avut-o de-a lungul anilor. În acest context, e de notorietate maniera revoltătoare în care s-a produs, de pildă, decapitalizarea societăţilor administrate de municipalitate, de genul ECO SA sau Braicar SA. Dar asta nu scuză managerul. Ba dimpotrivă. Cine a stat sluj, fără să crâcnească, indiferent ce-a fost pus să facă, înseamnă că i-a plăcut. Numai că nu înţeleg ce vină avem noi, ceilalţi contribuabili corecţi, să suportăm tot din banii noştri "găurile negre" lăsate de astfel de societăţi, conduse de astfel de manageri, mincinoşi şi incompetenţi, DAR susţinuţi politic. Păi, dacă au proptele politice atunci să răspundă solidar cu susţinătorii lor!
