Propolisul este un produs de digestie al albinelor si este cules de pe mugurii de plop si de arin, de pe frunzele, mugurii si scoarta coniferelor si a plopilor, a salicaceelor (salcii) si a prunilor. Producerea propolisului este concomitenta cu cea a mierii si se realizeaza de catre albine specializate. Recoltarea si prelucrarea propolisului se face in zilele calduroase, cand temperatura este mai mare de 20°C, moment in care acesta devine plastic.
Produsele rasinoase recoltate de albine de pe speciile mai inainte enumerate sunt amestecate de albine cu secretii salivare si ceara. Propolisul se prezinta sub forma solida, cu aspect de rasina si o culoare care variaza intre verde, maro si negru.
Compozitia chimica a propolisului
Propolisul reprezinta un amestec de substante, cum sunt: derivatii flavonici, acid ferulic (activ contra germenilor Gram pozitiv si Gram negativ), ceruri, aminoacizi, balsamuri, fermenti, microelemente (siliciu, magneziu, cupru, molibden, arsen, staniu, aluminiu, vanadiu, wolfram, fier, aur, iridiu, calciu, cadmiu, cobalt, strontiu), substante antibiotice, rasini, acizi aromatici, acizi, in functie de compozitia si specia vegetala de pe care s-a cules propolisul. El contine in medie 55% rasini si balsamuri, 30% ceruri si 10% uleuri eterice, proportii care sunt asemanatoare pentru orice fel de propolis.
Componentii lui ii confera propolisului calitati medicinale cum sunt: derivatii flavonici (flavonoidele), foarte raspandite in mediul vegetal care au foarte multe calitati terapeutice, de la actiunea asupra capilarelor, asupra permeabilitatii si fragilitatii vaselor de sange (le conserva integritatea), cu efect vasodilatator si hipotensiv. De asemenea, flavonoidele au actiune benefica asupra aparatului digestiv (fluidifica bila, antimicrobian digestiv in enterite si colite), asupra sistemului endocrin (tiroida, pancreas, suprarenale), au efect antimicrobian, antiparazitar si antivirotic; toate acestea sunt urmare a structurii lor sub forma unor molecule chimice complexe, care in organism se desfac in derivati activ terapeutic. In propolis se gaseste si acidul ferulic, cu actiune antibacteriana (bactericida si bacteriostatica) si aglutinanta (calitati utile in tratarea ranilor greu vindecabile).
Actiunea terapeutica a propolisului
Este determinata de natura substantelor care-l compun si este antibacteriana, antibiotica, cicatrizanta, imunologica si antispastica. Propolisul este activ in infectiile cu stafilococi si cobacili; prin aceasta el contribuie la vindecarea ranilor, a plagilor, a afectiunilor cailor respiratorii, ale aparatului digestiv, ale ochilor, ale prostatei si face sa creasca sensibilitatea microbilor fata de antibiotice. Pentru actiunea sa antivirala propolisul este de asemenea indicat in hepatite, zona Zoster si herpes. Propolisul nu are actiune toxica asupra organismului, dar, foarte rar, poate produce reactii alergice; din aceasta cauza inainte de administrare el trebuie testat.
Boli tratate de propolis
Daca este sa facem o lista cu principalele sale utilizari in terapeutica, trebuie sa mentionam ca propolisul este folosit in tratamentul levurilor (ciupercilor), cum ar fi candidozele, care produc stomatite si afte. In acest caz, propolisul se aplica sub forma de solutie glicerinata in badijonari. La fel, propolisul se foloseste in tratamentul local al arsurilor ca antibacterian, dezodorizant, anestezic si stimulator al procesului regenerativ; se aplica sub forma de spray; in acest caz se formeaza la suprafata ranilor sau a escarelor un strat protector, care protejeaza plaga si permite inceperea procesului de vindecare din profunzimea ei.
Citeste mai departe pe Farmaciata.ro
