"Tu ce faci, fă, Doina, aicea? Aveai chef de nişte inundaţii?" Ea nu prea avea chef, dar... ce să facă, unde-i ordin, cu plăcere.
Pe 29 iulie, la parastasul de pomenire a fix doi ani de la Referendumul pentru demiterea preşedintelui Traian Băsescu, Ponta şi-a lansat candidatura în plin dezastru natural, cu zgomot, propagandă şi sacrificii. Cu zgomotele din campanii şi dezastrele din ultima vreme ne-am cam obişnuit. Spun de sacrificii pentru că, la câţiva paşi de festivităţile şi promisiunile care se duceau pe Apa Sâmbetei în satele din judeţul Gorj, doi oameni tocmai ce muriseră prinşi de viitură. Dar Ponta este un român adevărat, patriot şi ortodox, care şi-a lansat candidatura pentru Cotroceni "alături de oameni care de fapt, reprezintă România adevărată". Ca un mic Manole care-şi zideşte Ana în goana după putere, premierul extrage încă o dată voturi din urna dezastrelor produse de inundaţii. Se spune că apa aduce noroc. Românii spun că, dacă plouă la naştere sau la cununie, este semn de noroc. Dar ce noroc poate să aducă lansarea unei candidaturi la funcţia supremă în stat printre puhoaiele înspumate? În mijlocul stihiilor dezlăţuite ale naturii, pesedeii jucau ţonţoroiul, iar aplaudacii făceau slalom printre promisiuni electorale. "Să le dăm nişte bani, să repare ce s-a stricat", anunţa premierul pe uliţele satelor din Gorj. Sigur pe sine că în luna noiembrie va câştiga cursa pentru Cotroceni, Victor Ponta a făcut şi primele previziuni de la Nostradamus încoace.
"Am convingerea că aşa va arăta mandatul meu de preşedinte, cum a fost ziua de azi: cu probleme, cu necazuri, alături de oameni, reparând lucruri". Oare noi, românii care ne-am înşiruit de fiecare dată la urnele electorale cu buletinele de vot în mână pentru a trăi mai bine, nu ne-am săturat de probleme sau de necazuri? Alături de oameni sau reparând lucruri? Încă un sfert de secol de nesiguranţă şi experimente pe spinarea celor care s-au înverşunat să nu dea bir cu fugiţii după fiecare proiect naţional? Victor Ponta este pregătit pentru 5-10 ani să facă în România tot ce nu s-a făcut de mult timp. Dar noi, românii, mai rezistăm?
