Sorry, you need to enable JavaScript to visit this website.

"Primaru" a marcat ultimul gol din viata lui

Cel mai iubit fotbalist brailean din anii '70, Traian Grigore, a fost invins de propria soarta. Simbata, 21 iulie, la ora 23.00, fosta glorie a sportului rege de pe plan local s-a stins din viata, dupa o lunga suferinta. Extrema stinga, cel care ridica odinioara in picioare zecile de mii de spectatori pe stadionul Municipal, jucatorul care nu se speria de nici un fel de adversar pe dreptunghiul verde a fost invins de un destin nemilos. Macinat de mai multe boli, "Primaru" nu a avut posibilitatea financiara de a se trata, iar pe de alta parte i-a fost frica de spital si acest lucru i-a fost fatal. Boala care l-a terminat a fost ulcerul perforat, insa fostul fotbalist a mai avut trecut pe certificatul de deces cangrena la piciorul sting si peritonita avansata. In urma acestor multiple probleme medicale, verdictul a venit la nici 56 de ani. Fotbalistul urma sa implineasca aceasta virsta pe data de 4 octombrie, dar pina la aniversarea din acest an astepta cu nerabdare sa ajunga la Spitalul Militar din Bucuresti pentru investigatii ample. Cu toate ca era un luptator, Traian nu a mai apucat sa prinda acea zi.
Trupul neinsufletit al lui Grigore Traian "Primaru" este depus la Biserica Sfintul Dumitru din cartierul Brailita, inmormintarea urmind a avea loc astazi, la ora 11.00, la cimitirul Sfinta Maria.

Un sfirsit deprimant

Dupa ce a fost disponibilizat, Grigore Traian si-a petrecut ultimii sase ani din viata impreuna cu mama sa, uitat de prieteni, intr-o casuta modesta de pe strada Mircea cel Mare din Brailita.
A fost o perioada foarte grea din viata sa, perioada pe care fosta glorie a fotbalului local a caracterizat-o intr-o singura fraza: "Cind esti bun, esti cautat, cind esti la greu, toti se indeparteaza".
In urma articolului aparut, cu doar doua saptamini in urma, in cotidianul Obiectiv, Fundatia "Pro Homini" a sarit in sprijinul lui Traian. Liliana Caruz, presedintele acestei fundatii, i-a oferit un scaun cu rotile si l-a asigurat pe fotbalist ca ii va plati chiria pentru acesta pe tot parcursul vietii. Din pacate, numaratoarea s-a oprit dupa mai putin de o luna. Si alti oameni cu suflet din Braila au fost sensibilizati de soarta lui Traian, insa acestia nu au mai apucat sa-si duca la capat initiativele lor.
Cel care a avut Braila la picioare nu mai este printre cei vii. Traian a luptat fara sa faca tam-tam, fara sa se vaite, cu cel mai puternic adversar al sau: boala. Din nefericire, nu a putut cistiga acest meci.

Peste un deceniu in slujba fotbalului brailean

Timp de 11 ani, cit a activat in slujba fotbalului brailean, Grigore Traian a evoluat in peste 400 de partide in Divizia B si in citeva rinduri a fost desemnat cel mai bun fotbalist local. A debutat in cel de al doilea esalon fotbalistic in 1969, dupa un stagiu de pregatire la lotul national de juniori, la Tg. Jiu. A preferat sa revina la Braila desi primise o oferta de la Dinamo Bucuresti, iar in aceasta alegere a sa, a contat foarte mult parerea tatalui sau caruia nu-i placea uniforma de militian.
Cea mai fructuoasa perioada a carierei sale a fost cea cuprinsa intre anii 1972-1978, una in care a lucrat cu o serie de mari antrenori ai Romaniei: Onisie, Titus Ozon, Nae Tataru, Robert Cozmoc. Cariera lui in Divizia B s-a incheiat brusc in 1980, cind directorul de atunci al Uzinei Progresul a hotarit ca toti jucatorii nascuti in 1951 sa fie exclusi din lot.
Timp de sase luni a evoluat la Laminorul si, apoi, o scurta perioada, la Chimia. In 1984, a mai jucat sase luni la echipa fanion a orasului, la solicitarea antrenorului de atunci, Viorel Mateianu.
Cu toate ca si-a dedicat intreaga cariera fotbalului brailean, asta nu l-a ajutat cu nimic. Ba din contra, la aproape 29 de ani a fost dat afara din echipa impreuna cu alti fotbalisti valorosi precum Bezman, Mihalache, Simion. Nedreptatea a fost indreptata cumva in 1984, de Mateianu, care l-a rechemat pentru jumatate de an la echipa mare a Brailei.

"A fost cea mai buna extrema din seria noastra", isi reaminteste Georgel Ologu

"Am plins de m-am umflat cind am aflat vestea ca bunul meu prieten, Grigore Traian, a decedat. Dar ii multumesc lui Dumnezeu ca nu a plecat dintre noi fara sa il mai vad o data. Eu am parasit Braila in urma cu un an si jumatate, iar numarul de telefon mi-l stia doar fratele meu, astfel ca nu puteam sa aflu aceasta veste trista. Dar ceva parca ma tragea la Braila, si atunci am hotarit sa vin sa-mi vizitez fratele si ma bucur nespus de mult ca am putut sa mai stau citeva clipe linga cel cu care am ridicat tribunele in picioare", a fost prima reactie a lui Georgel Ologu.
Cu lacrimi in ochi, "Balana", asa cum era cunoscut Ologu pe vremea cind se lupta cu fundasi adversi in Divizia B, a mai adaugat: "Gelu a fost cea mai buna extrema din seria noastra multe sezoane la rind, fapt ce a atras atentia mai multor echipe de pe prima scena a fotbalului romanesc. A fost dorit de Dinamo si Otelul, insa tatal lui nu i-a dat voie sa plece nicaieri. Poate daca ar fi plecat din Braila ar fi avut o cu totul alta soarta. Chiar daca nu mai este printre noi, "Primaru" va dainui intotdeauna in sufletul meu si al miilor de fani care l-au urmarit si aplaudat mai bine de un deceniu pe terenul de fotbal".

"A disparut un lider" este de parere Dumitru Bulancea

""Johny" a fost liderul nostru. Era mic de statura, dar foarte inimos, iar cind se ambitiona nu-i statea nimeni in cale pe terenul de joc. El reusea sa ne scoata din cele mai grele momente deoarece avea un talent iesit din comun. Toate galeriile din tara il cunosteau si afisau bannere cu diferite ipostaze care il prezentau pe Traian. De exemplu, la Buzau era unul cu un cap de mort, imagini dintre acelea care se posteaza pe stilpii de inalta tensiune, iar la Piatra Neamt unul in care il prezenta ca pe "vulturul plesuv de la Dunare. In ambele meciuri "Johny" s-a remarcat in mod deosebit", si-a reamintit Dumitru Bulancea, un alt jucator care face parte din galeria marilor glorii brailene.
Sursa citata s-a oprit pentru citeva momente pentru a-si sterge discret o lacrima care ii aparuse in coltul ochiului si a continuat cu vocea tremurinda: "Este greu de spus ce simti in astfel de momente grele. Este o mare pierdere".




Categorie articol: 

Comentarii