MONICA MACOVEI, europarlamentar independent, membră în Comisia pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne (LIBE), Comisia pentru control bugetar (CONT), preşedintă a Comisiei parlamentare de stabilizare şi de asociere UE-Albania
Numeroase personalităţi şi presa occidentală i-au dedicat elogii aparent fragilei doamne europarlamentar numită în 2008 „Femeia europeană a anului”. Unii i-au laudat francheţea, lucru rar în politică, în vreme ce politicieni români ai puterii actuale o arată cu degetul ca „duşman al României” fiindcă susţine măsurile de monitorizare pe justiţie ale Comisiei Europene şi s-a luptat ca o leoaică pentru înfiinţarea instituţiei Procurorului European şi pentru aprobarea confiscării extinse. Jurnaliştii de la Frankfurter Allgemeine Zeitung concluzionau că „pe cât de mult este apreciată de români, pe atât de detestată este de politicieni”. Onorată cu premii pentru lupta anticorupţie, pentru cooperare europeană sau pentru rolul jucat în reformarea justiţiei româneşti, distinsă dintre 750 de europarlametari pentru 35 de rapoarte adoptate în 2012, Monica Macovei nu a reuşit să convingă clasa politică din România că integritatea e importantă şi că democraţia trebuie apărată. Deşi nu au fost apreciate la justă valoare în patrie, acţiunile Monicăi Macovei au influenţat decisiv configuraţia justiţiei europene şi au demonstrat că perseverenţa, credinţa că se poate, priceperea şi rezilienţa schimbă lumea.
Să începem din actualitatea fierbinte: de ce este atâta agitaţie în rândul puterii politice de la Bucureşti pentru a o împiedica pe Laura Codruţa Kövesi să acceadă la funcţia de Procuror European? Din câte ştim, puterile acestui organism sunt limitate la fraudele din fonduri europene, deci fără influenţă în marea corupţie internă din România.
Laura Codruţa Kövesi este percepută ca un pericol pentru PSD&ALDE, datorită experienţei pe care o are în lupta anticorupţie şi antifraudă. Aşa cum orice procuror şi judecător independent, care lucrează imparţial în dosare de corupţie, de spălare de bani, de evaziune, de fraude cu fonduri europene, a devenit un pericol pentru PSD&ALDE. De aici atacul furibund la adresa justiţiei şi a statului de drept, adică a aplicării şi respectării legii. Dacă vă uitaţi la parcursul dnei Kövesi pentru postul de procuror şef european, veţi constata că acolo unde a fost evaluată strict pe baza competenţelelor, experienţei relevante şi a capacităţilor manageriale de către comisia de selecţie formată din experţi, judecători ai unor Curţi Supreme sau parchete din state membre, foşti membri ai Curţii Europene de Justiţie şi ai Curţii Europene de Conturi, adică numai persoane independente politic şi imparţiale, d-na Kövesi a trecut cu brio de toate etapele, ieşind pe locul întâi ca preferinţă dintre cei trei finalişti. Trebuie spus că funcţia de procuror şef EPPO este singura la care au putut candida procurorii care îndeplineau cerinţele de experienţă şi vechime, fără ca guvernele să intervină în vreun fel. Cine a vrut a candidat. Chiar în ziua în care dna Kövesi era audiată în Parlamentul European, Financial Times publica informaţia că a existat un lobby puternic din partea Guvernului român prin ministerul justiţiei în statele central şi est-europene împotriva ei, să nu fie votată de Consiliu. Vă daţi seama că astfel de informaţii apărute în presa internaţională fac de ruşine Guvernul român care este privit cu consternare pentru că nu susţine şi promovează un candidat cetăţean român? Au fost câţiva europarlamentari care au spus deschis la audierea din comisiile LIBE şi CONT că toată campania Guvernului şi a PSD&ALDE de discreditare a candidatului român nu le-au schimbat părerea bună pe care o au despre d-na Kövesi, că nu se lasă păcăliţi de minciunile la adresa d-nei Kövesi. {tiţi cum mai poate fi interpretat asta? Că nu au nici cea mai mică încredere în Guvernul Dăncilă şi în PSD&ALDE. Dar au în doamna Kövesi. Financial Times şi Le Monde au publicat editoriale asumate de redacţii de susţinere a dnei Kövesi pentru această funcţie. În acest moment, ea este singurul candidat al PE şi urmează negocierile cu 3 state din Consiliu: Finlanda, Croaţia şi Portugalia.
Cum va funcţiona EPPO?
Odată ce EPPO va fi funcţional, anchetele pot începe direct, prin procurorii europeni (structura centrală) şi procurorii europeni delegaţi în statele membre, şi în România (structura descentralizată a EPPO). Puterile Parchetului European (EPPO) nu sunt deloc mici. Noţiunea de fraudă cu fonduri europene este compusă din peste 20 de infracţiuni, inclusiv corupţie şi spălare de bani. Toate aceste infracţiuni sunt definite în Directiva PIF adoptată de UE şi care trebuie să intre în vigoare în statele membre în iulie 2019. În plus, statistic, în statele central şi est-europene, deci şi în România, fraudele cu fonduri europene sunt cele mai mari. Este un cerc vicios în care intră fapte de corupţie, spălare de bani, evaziune etc care se întrepătrund cu cele de fraude cu fonduri europene. Numai caruselul TVA-ului la fonduri europene este de 500 de miliarde de euro/an în UE. La audierea din comisiile CONT şi LIBE, din 26 februarie 2019, la Bruxelles, dna Kövesi a accentuat în câteva rânduri că s-a conturat deja un profil al infractorilor, că există tipologii de fraudă financiară, pe care le cunoaşte foarte bine din experienţa de procuror general şi procuror şef al DNA. O astfel de persoană competentă este un pericol pentru politicienii PSD&ALDE care au fraudat sau intenţionează să fraudeze fonduri europene, pe care vor apoi să le „albească” prin infracţiuni de spălare de bani. Cei care se opun numirii dnei Kövesi ca procuror şef european nu doresc ca faptele de fraude, corupţie, spălare de bani, evaziune, falsuri etc. legate de obţinerea şi cheltuirea fondurilor europene să fie investigate. Nu uitaţi că inclusiv dosarul Tel Drum a pornit de la o anchetă OLAF, care a descoperit indicii de fraudă cu fonduri europene de peste 20 de milioane de euro. Întrucât OLAF face doar anchete administrative, informaţiile au fost trimise procurorilor români. Din momentul când EPPO devine funcţional, astfel de dosare vor fi investigate la nivel european.
Există o stare de consternare şi de incertitudine în magistratura română bulversată de modificări repetate ale legilor justiţiei şi de decapitările de la DNA, DIICOT, plus solicitarea de revocare a Procurorului General. Secţia pentru investigarea infracţiunilor din Justiţie şi OUG 7/2019 i-a scos la proteste pe magistraţi. Cum comentaţi consecinţele, la ce vă aşteptaţi?
La ce e mai rău din partea PSD&ALDE. Strategia lui Dragnea&Tăriceanu s-a schimbat, după eşecul OUG 13/2017 şi după ce românii au ieşit în stradă să apere justiţia. Acum nu mai dau ordonanţă de urgenţă care să îi scape direct de faptele penale, ci dau mai multe OUG, prin care distrug bucată cu bucată justiţia. Ultima, OUG 7/2019, blochează justiţia cu totul, măreşte controlul politic asupra procurorilor şi judecătorilor, taie din atribuţiile procurorului general şi întăreşte Secţia specială de anchetare a magistraţilor care deja a arătat opiniei publice că acţionează la comandă politică. Declaraţia procurorului Adina Florea, care lucrează la această Secţie, că „nu a fost niciodată un procuror independent” pare să fi devenit motto-ul instituţiei.
DNA a anunţat iniţial că rămâne fără procurori şefi din data de 20 martie, iar activitatea va fi blocată din cauza prevederii care interzice delegarea în funcţii de conducere, pentru că nu va mai avea cine să verifice rechizitoriile procurorilor, sarcină care revenea procurorilor şefi de secţie. Deci, dacă au vrut ca DNA să nu mai funcţioneze la capacitate maximă, asta au făcut prin OUG 7/2019. Mă bucur că judecătorii şi procurorii au intuit imediat pericolul din prevederile OUG 7 şi au reacţionat ferm şi exemplar. Dacă vă uitaţi la reacţii, la cine este decis să apere justiţia şi statul de drept, veţi vedea că a protestat marea majoritate a magistraţilor. Am spus de la început că acestor modificări ticăloase propuse de PSD&ALDE prin intermediul ministrului Toader le trebuie un răspuns ferm din partea judecătorilor şi procurorilor. Judecătorii şi procurorii care vor să facă pactul cu diavolul, ajutând nişte infractori care ocupă vremelnic posturi politice de putere, sunt tot mai puţini. Este bine când se clarifică apele. Să nu uităm că ţara nu este un Guvern, ci ţara suntem noi, oamenii, care vrem justiţie şi dreptate şi suntem alături de judecătorii şi procurorii independenţi, profesionişti şi curajoşi care apără justiţia şi statul de drept.
Tabloul justiţiei sub guvernarea Dragnea, un condamnat definitiv care şi-a pus marionete şi prieteni politici să conducă ţara, arată astfel; instanţele din ţară au activitatea suspendată în semn de protest, parchete din ţară au activitatea suspendată, procurori şi judecători care ies cu demnitate pe scările instanţelor ca să-şi arate dezaprobarea faţă de o clasă politică ce a decis să le ia cel mai de preţ lucru: independenţa. Dragnea&Tăriceanu prin intermediul lui Toader încearcă să îngroape justiţia. La asta nu poţi sta nepăsător. Este chiar o datorie pentru judecători şi procurori să se opună controlului politic. {i a noastră. Societatea le este alături, nu sunt singuri şi li se alătură tot mai multe categorii.
Comisia de la Veneţia, MCV, intervenţiile repetate ale unor oficiali europeni par să nu fi avut efect în România. Chiar dacă ţara noastră nu e singulară în spaţiul ex-comunist – vezi Ungaria, Polonia, Cehia – totuşi ce e de făcut? Credeţi că decizia recentă de sancţionare a statelor care încalcă statul de drept prin diminuarea sumelor alocate va avea efect?
Apucăturile lui Dragnea sunt apucături de dictator. Este de ajuns să ne uităm la Turcia lui Erdogan. La cum se iau deciziile la sediul PSD şi în Guvernul PSD&ALDE, nu suntem prea departe. Magistraţii români sunt supuşi unor presiuni enorme, riscă să fie anchetaţi pentru că au curaj să lucreze în dosare cu politicieni de o Secţie inventată de Toader ca să-i facă pe plac unui condamnat definitiv. Un regim dictatorial nu dă doi bani pe criticile externe, alt semn că dictatura în România se adânceşte. Am avut multe dezbateri în Parlamentul European despre ce se întâmplă în Ungaria, în Polonia, unde sunt derapaje de la statul de drept şi unde s-a ajuns până la decizii de activare a articolului 7 din Tratat. Sancţiunile sunt pentru că aceste state au încălcat valorile europene la care au aderat şi pe care s-au angajat să le respecte, cum sunt justiţia independentă şi statul de drept. Activarea articolului 7 aduce sancţiuni graduale, până la pierderea dreptului de a vota, dacă statele respective nu revin la aceste valori europene.
Alte sancţiuni concrete, care înseamnă suspendarea/tăierea fondurilor europene, au fost adoptate recent în PE, fiind în faza de negociere, se vor aplica tuturor statelor care încalcă statul de drept. Argumentele pentru sancţiuni financiare au fost: bugetul UE trebuie protejat, iar subminarea democratiei slăbeşte instituţiile şi deschide drumul marilor fraude. Comisia Europeană vrea să se asigure că în toate statele membre judecătorii sunt independenţi şi imparţiali. Dacă România va ajunge la tăierea fonduri europene, vinovată este alianţa PSD&ALDE plus aliaţii lor, care nu se opresc din distrugerea justiţiei şi masacrarea Codurilor penale. Dragnea&Tăriceanu şi comisia Iordache în Parlament, Toader şi guvernul Dăncilă modifică Codurile penale prin OUG aşa încât să fie favorizaţi infractorii, şi tot prin OUG modifică legile justiţiei, atacând independenţa magistraţilor. Toate acestea sunt atacuri la statul de drept. Tăierea fondurilor europene înseamnă mai puţini bani pentru dezvoltare şi investiţii, iar oamenii vor simţi pe drumuri, în spitale, în şcoli, în administraţie şi în buzunarele lor acest lucru. {i vor identifica uşor vinovaţii: politicienii PSD&ALDE, preocupaţi numai să scape neanchetaţi şi nepedepsiţi şi să fure în continuare din buzunarele noastre. Ei nu iubesc oamenii, ei nu iubesc România.
Am văzut în presă un titlu: „Cum au omorât PSD şi ALDE confiscarea extinsă”, adică Directiva 2014/42/eu, care reglementează punerea sub sechestru şi confiscarea averilor ilicite. {tim că vă aparţine acest proiect care la termenul din 2016 încă nu era transpus la noi, provocând o procedură de infringement din partea Comisiei Europene. Mai seamănă prevederile adoptate de guvern şi parlament în 2017 cu Directiva 2014/42/EU?
În primul rând, Directiva confiscării extinse trebuia transpunsă prin lege naţională până în octombrie 2016, ceea ce nu s-a întâmplat. Sub Guvernul PSD&ALDE, Toader a făcut un proiect de lege pentru a transpune Directiva confiscării extinse, dar la peste 90% din articolele Directivei a scris „nu face obiectul prezentului proiect”. Confiscarea banilor, indiferent pe ce nume au fost ascunşi (confiscarea de la terţi) sau punerea sub sechestru a banilor şi bunurilor încă de la începutul anchetelor, pentru a mai rămâne ceva de confiscat în cazul unei decizii definitive, nu există în proiectul lui Toader. Nici „Confiscarea extinsă” nu se poate aplica, pentru că Toader a eliminat cuvântul „ilicit” din Directivă şi l-a înlocuit cu termenul „infracţional”. Ceea ce anulează confiscarea extinsă. Toader şi-a bătut joc de Directiva confiscării extinse. Practic şi-a bătut joc de toţi românii cinstiţi care aşteaptă ca banii furaţi să se întoarcă la ei şi cer nu doar pedepse pentru corupţi, ci şi confiscarea banilor şi bunurilor. Toader, ca profesor doctor în drept, cum îi place să i se spună, ştia că această “transpunere” va atrage o procedură de infrigement din partea Comisiei Europene. Directiva confiscării extinse trebuia transpusă cuvânt cu cuvânt, şi nu aproximativ, pe sărite, în funcţie de interesele unor politicieni corupţi. De ce lucrează Toader doar împotriva românilor? Mă întreb cum definesc Toader şi opinia publică trădarea de ţară.
Aţi avut intervenţii publice şi parlamentare importante referitoare la independenţa presei. Aţi declarat că „trăim o perioadă neagră pentru jurnalismul de investigaţie şi pentru presa liberă”. Cum analizaţi situaţia, ce măsuri se pot lua la nivelul Uniunii Europene?
Da, este o perioadă neagră pentru jurnalismul de investigaţie, este o perioadă neagră şi pentru presa liberă, inclusiv în România. Sunt presiuni, abuzuri, inclusiv prin controale financiare, sunt cazuri de violenţă şi chiar crime. Eu cred însă într-un lucru: că adevărul va ieşi la lumină, va învinge. Orice pas făcut pentru a scoate adevărul la suprafaţă trebuie susţinut şi încurajat. Jurnaliştii de investigaţie sunt cei care caută, uneori cu preţul libertăţii sau al vieţii, mizeria bine ascunsă de politicienii corupţi, de oligarhi, de toţi cei certaţi cu legea. Nu este uşor pentru că mafia nu s-a oprit nicio clipă, dimpotrivă, s-a întins ca o caracatiţă. Există guverne care protejează sau chiar sunt grupuri de crimă organizată. În inima Europei, în 2017 ţi 2018, doi jurnalişti de investigaţie au fost ucişi şi logodnica unuia dintre ei.
Jurnalista Daphne Caruana Galizia a fost ucisă în cruciada împotriva corupţiei din Malta. După dezvălurile din Panama Papers, Daphne a scris pe blogul ei, înainte să fie aruncată în aer de o bombă plasată sub maşina, că soţia prim-ministrului maltez are un cont deschis în Panama, în care depunea şi banii primiţi ca mită din Azerbaidjan, făcând şi alte dezvăluri pe acest subiect.
Fiul ei a spus un mare adevăr: mama a devenit o ţintă şi pentru că a fost ultima care mai statea între statul de drept şi corupţi şi întotdeauna ultimii care rămân drepţi şi în picioare sunt primii care mor. De aceea Daphne a devenit o ţintă, pentru că statul nu mai lucrează pentru cetăţeni, ci pentru grupuri mafiote, multe aflate la putere. Iar jurnalistul slovac Ján Kuciak a fost împuşcat mortal, într-un week-end, când se afla împreună cu logodnica lui Martina, împuşcată şi ea. În momentul uciderii, Ján investiga cazuri mari de evaziune fiscală transfrontalieră a mai multor oameni de afaceri din Sicilia care aveau conexiuni la nivel politic înalt în Slovacia. Ceea ce eu am cerut permanent în Parlamentul European a fost adoptarea unor standarde în legislaţia Uniunii Europene, care să protejeze jurnaliştii de investigaţie pentru că ei îşi riscă viaţa pentru ca oamenii să afle adevărul despre afacerile murdare şi ascunse ale politicienilor şi mafiei.
În urmă cu 6 luni, am depus un proiect pilot care se referă la protecţia jurnaliştilor de investigaţie în Uniunea Europeană. Proiectul pilot are două obiective clare: (1) bani pentru proiectele jurnaliştilor de investigaţie şi (2) asistenţă judiciară pentru ei, pentru că sunt daţi în judecată, sunt anchetaţi în multe ţări, cu scopul de a fi opriţi din investigaţii. Proiectul a fost aprobat de Parlament şi Comisia Europeană, în primă fază. Revenind la ceea ce spuneam la început, aducerea adevărului la lumina nu trebuie plătit cu viaţa. Presa liberă şi jurnaliştii de investigaţie trebuie susţinuţi şi apăraţi cu orice mijloace, pentru că îşi asumă riscuri în fiecare zi şi sunt mereu în prima linie. Jurnaliştii de investigaţii sunt cei care spun lumii adevărul şi o fac pentru noi, şi nu pentru folosul lor. Ei sunt eroii lumii de astăzi.
În România s-a mărit vizibil presiunea autorităţilor asupra jurnaliştilor de investigaţie
Paul Radu, Director Rise Project, director executiv al Organized Crime and Corruption Reporting Project (OCCRP), membru International Consortium of Investigative Journalists
„Asupra RISE Project s-a năpustit anul trecut Autoritatea pentru protecţia datelor cerând sub pretextul aplicării GDPR să dezvăluie sursa informaţiilor în cazul „Valiza”. ANAF a pornit un control tocmai când urma să publicăm ancheta despre legăturile dintre TelDrum şi Liviu Dragnea. Acolo a fost interesant, fiindcă acest control a început pe baza unei plângeri false depuse de o femeie despre care se spunea că a fost contabilă la RISE. Or, o persoană cu numele respectiv nu fusese niciodată contabila organizaţiei, mai mult, numele nu apărea în Registrul contabililor, iar adresa menţionată nu exista. Totuşi, controlul a ţinut din august 2018 până în decembrie când s-a întocmit un raport care, fiindcă nu era nimic în neregulă, menţiona nişte surse de finanţare ale noastre: Open Society Institute şi guvernul olandez, cât să poată spune <vedeţi, sunt plătiţi de Soros şi de olandezi, care se opun intrării României în spaţiul Schengen>. De fapt, cea mai mare finanţare o primisem de la elveţieni, dar pentru că nu aveau ce să manipuleze politic în legătură cu Elveţia, nici nu i-au amintit. În România s-a mărit vizibil presiunea autorităţilor asupra jurnaliştilor de investigaţie. Concluzia este că puterea actuală foloseşte instituţiile statului ca instrumente împotriva libertăţii presei”.
La ce concluzii au ajuns cele două misiuni în Malta şi în Slovacia de investigare a asasinării unor jurnalişti? Raportul rezultat a avut vreun efect asupra autorităţilor din cele două ţări?
Misiunea ad-hoc în Slovacia şi Malta a avut loc la mijlocul lunii septembrie 2018, iar raportul nostru arată că sunt multe semne de întrebare în legătură cu uciderea lui Ján Kuciak şi a logodnicei lui şi a jurnalistei Daphne Caruana Galizia. În Malta am constatat derapaje grave de la statul de drept şi legalitate. În opinia mea, Malta este punctul de intrare a banilor murdari Azerbaijan în Europa, de unde se extinde caracatiţa corupţiei, a spălării banilor sau fraudei. În capitala Valletta avem indicii că o bancă fondată şi deţinută de un iranian este implicată în transferuri financiare care nu lasă urme, cum a dezvăluit şi Panama Papers, deşi Iranul se află pe lista neagră a Uniunii Europene, fiind interzis statelor Uniunii să aibă relaţii de afaceri cu Iranul. Un alt fapt inadmisibil este că şeful de cabinet al prim-ministrului maltez şi ministrul turismului sunt singurii demnitari de rang înalt din Uniunea Europeană despre care s-a descoperit că sunt beneficiarii reali (ascunşi) ai unei entităţi opace, fapt identificat şi în Panama Papers. Toate legăturile suspecte ale guvernului cu structuri opace, cum sunt Egrant şi compania “17 Black” trebuie investigate. Problema este însă că procurorul general al Maltei este numit/schimbat de prim-ministru, ceea ce înseamnă subordonare faţă de politic (reflectată în structurile de procurori aflaţi sub controlul ierarhic al procurorului general) şi, în plus, procurorul general este în acelaşi timp consilierul Guvernului, aflându-se astfel în conflict de interese. Alte probleme majore sunt schemele privind cetăţenia şi rezidenţa malteză, care permite străinilor să dobândească cetăţenia sau rezidenţa în Malta în schimbul unei investiţii mari. Am cerut ca aceste scheme să înceteze imediat, pentru că sunt riscuri grave de spălare a banilor şi rezultatul lor este vânzarea cetăţeniei UE. Am cerut autorităţilor malteze să facă o anchetă reala şi rapidă care să ajunge la cei care au ordonat crima, ceea ce pare imposibil atât timp cât suspiciunile se îndreaptă spre politicienii care conduc astăzi Malta. A trecut mai mult de un an de la uciderea lui Daphne, ancheta reală trenează, dar, în schimb, membrii familiei Caruana Galizia sunt daţi în judecată de membri ai Guvernului pentru declaraţiile şi documentele pe care le fac în mod public. Tot în Malta, mai mulţi jurnalişti ne-au spus că se simt ameninţaţi şi că nu sunt protejaţi de lege. Instituţiile de aplicare a legii sunt subordonate politic.
Trăim vremuri interesante, de vreme ce foşti procurori şi poliţişti se ocupă de monitorizarea jurnaliştilor
Andrej Školkay, Director School of Communication and Media, Bratislava
„Asasinarea jurnalistului Ján Kuciak şi a logodnicei sale în 25 februarie 2018 a scos la suprafaţă o adevărată reţea de urmărire a jurnaliştilor de investigaţii slovaci. Informaţii ţinute secrete arată că în safe-ul lui Marian Kočner, cel care îl urmăriese pe Jan înainte de a fi ucis şi care e în închisoare însă nu pentru asasinat, s-a găsit o înregistrare despre cum îl instruia pe fostul procuror general (până în 2011) ce să facă. Şeful demisionar al Poliţiei, Tibor Gašpar, pusese un subaltern să caute informaţii despre jurnalist în baza de date a poliţiei cu doar câteva luni înainte de asasinat, iar un fost şef al Agenţiei anticorupţie a poliţiei a fost silit să demisioneze fiindcă a apărut la locul crimei fără niciun motiv. Deşi autorii crimei încă nu sunt cunoscuţi, trăim vremuri interesante, de vreme ce foşti procurori şi poliţişti se ocupă de monitorizarea jurnaliştilor”.
Slovacia stă mai bine?
Avem îngrijorări reale privind corupţia, conflictele de interese, impunitatea în cazul politicienilor din Slovacia, relaţiile din cercul puterii cu oligarhii. Lupta împotriva corupţiei şi a criminalităţii nu este pe măsură. Nu exista un dialog între jurnalişti şi societatea civilă cu autorităţile, ceea ce duce la un sentiment de nesiguranţă. Am mai constatat o lipsa de transparenţă în privinţa proprietarilor mass-media, iar asta este o problemă de îngrijorare. Selecţia şi numirile pentru posturi importante, cum ar fi funcţia de şef al poliţiei, sunt politizate şi lipsite de transparenţă, ceea ce riscă independenţa poliţiştilor în investigaţii. Discutând cu poliţia, procurorul general şi alţi procurori, cu jurnalişti de investigaţie, colegi ai lui Ján, un reprezentant al Europol şi alţii, am constatat contradicţii în ceea ce priveşte faptele şi ancheta. Am cerut autorităţilor slovace investigarea aprofundată a cazurilor de corupţie şi fraudă, iar în ceea ce priveşte anchetarea uciderii jurnalistului Kuciak şi a logodnicei sale, am insistat că ancheta ar trebui continuată de autorităţile naţionale împreună sau cu sprijin internaţional. Oricum, “ceva e putred in Danemarca”. Eu nu cred că cineva se aştepta ca guvernele să-i prindă pe cei care au ordonat crimele. Nimeni nu ar trebui să aibă linişte până când ucigaşii şi cei care au ordonat crimele nu sunt prinşi şi condamnaţi. Adevăraţii criminali vor fi aflaţi tot de jurnaliştii de investigaţie. De aceea, repet, jurnaliştii de investigaţie trebuie apăraţi şi susţinuţi inclusiv financiar. De altfel, în Slovacia, s-a creat Centrul de Investigaţie pentru Ján Kuciak. Iar 18 consorţii de jurnalişti de investigaţie au fondat în martie 2018 Proiectul “Daphne – Poveşti Interzise”, cu scopul de a continua munca lui Daphne din punctul în care a lăsat-o. Chiar după 6 luni, Proiectul Daphne a făcut noi dezvăluiri în prima sa publicaţie.
Libertatea presei a fost mereu un subiect dureros
Joyce Grech, Jurnalistă –Malta
„Procesul împotriva celor trei acuzaţi de asasinarea jurnalistei Daphne Caruana Galizia în octombrie 2017 se află încă pe rol, dar nu s-a realizat niciun progress în aflarea autorului din spatele celor trei executanţi. Numeroase instituţii europene pun presiune pe guvern să ia măsuri concrete şi să ancheteze serios asasinatul cu bombă. Times of Malta nota că suspiciunile cresc, fiindcă nu există indicii privitoare la cercetări profesioniste care să ducă la rezolvarea cazului. Presa în Malta este în mare parte dirijată politic, iar jurnaliştii trebuie să se mişte prudent între propria etică şi agenda politică a proprietarului, de aceea libertatea presei a fost mereu un subiect dureros”.
Ce şanse are un demnitar român, fie el europarlamentar, parlamentar, ministru, primar etc. să fie respectat în România pentru integritatea şi eficienţa sa? Sau, dimpotrivă, să fie sancţionat pentru corupţie, pentru minciună, pentru hoţie şi îndepărtat? Vă întreb, aşadar, dacă oamenii mai pot spera la dreapta măsură la care democraţia îi îndreptăţeşte.
Un demnitar integru, cinstit şi eficient este respectat de oameni, dar din păcate sunt prea puţini demnitari de acest fel. Mulţi demnitari corupţi, hoţi, mincinoşi nu sunt însă îndepărtaţi din funcţii sau sunt chiar avansaţi, mai ales în guvernarea de astăzi, PSD&ALDE şi cei care îi susţin politic pe faţă sau în ascuns. Dar dreapta măsura pentru toţi este o credinţă şi un obiectiv care nu moare niciodată. Putem avea un eşec, două, trei, cinci, dar ne ridicăm şi mergem mai departe.
Nu cred însă în speranţa neurmată de implicare şi participare la schimbare. Iar “merge şi aşa” sau “să fure, dar să facă şi pentru noi ceva” trebuie să dispară din mintea fiecărui român. Nu merge decât “drept”, iar demnitarii şi funcţionarii să îşi facă toţi treaba pentru binele oamenilor, a comunităţilor şi al ţării fără să fure! De asta sunt plătiţi din buzunarele noastre. Dacă nu pot din incompetenţă sau lene, să plece. Dacă pot, dar ne fură, să plece din funcţii direct în anchete şi să dea banii furaţi înapoi. Tot mai mulţi oameni sunt săraci şi ţin în spate o mulţime de trântori care îi sărăcesc şi mai mult, în timp ce averile trântorilor şi corupţilor cresc. Să spună toţi oamenii cinstiţi, într-un un glas: gata! Dar simţim cum România şi mulţi români s-au schimbat în ultimii doi ani şi ies în stradă pentru demnitate, justiţie şi valori, şi nu pentru bani. Protestele masive din 2017 şi 2018 au arătat că oamenii contează. Cu cât politicienii care ne conduc merg mai strâmb, cu atât protestele cresc. Societatea fierbe. Am dovedit că nu suntem un popor inert, care este cel mai mare pericol pentru democraţie. Dimpotrivă, tot mai mult suntem şi arătăm lumii întregi că ne pasă, că suntem activi, că suntem o naţiune demnă. {i este important să ne ştim istoria, pentru că istoria ne uneşte şi ne dă un viitor “împreună”. Iar când mergem la vot, avem puterea în mâinile noastre. Cât timp sunt organizate alegeri libere şi corecte, oamenii pot schimba ţara, îşi pot schimba destinul. Nu cred în organizarea, de către PSD&ALDE, a unor alegeri libere, fără autobuze, spăgi şi promisiuni de slujbe sau contracte, şi cu acces la informaţiile corecte. Dimpotrivă, cred că Dragnea ne afundă în fiecare zi în dictatură. De aceea trebuie să fim tot timpul vigilenţi, solidari şi vocali împotriva politicienilor hoţi, vicleni şi corupţi, să fim solidari cu magistraţii care acum sunt în pericol să îşi piardă independenţa şi solidari cu toţi cei care vor să rămânem în democraţia greu câştigată şi încă firavă. Drepturile la asociere, la demonstraţie, la libera exprimare, inclusiv critică, sunt garantate de toate normele europene şi de Constituţia României. Le avem, să le folosim. {i să nu uităm că vremurile de criză cer soluţii de criză.
Politicienii care ne fură nu iubesc România şi nu iubesc oamenii. Cum să iubeşti pe cineva şi să îl furi în acelaşi timp? De aceea, nu avem voie să uităm că ţara nu înseamnă Dragnea&Tăriceanu&comp. sau PSD&ALDE, ci ţara înseamnă oamenii, ţara suntem noi.
(Interviu realizat de Brînduşa Armanca)
Comisia Europeană a votat în 2019 propunerea de sanc]ionare a statelor care încalcă statul de drept
„Nu este o chestiune de sanc]iuni, ci de protejarea banilor europeni. Este o problemă legată de utilizarea corectă şi responsabilă a banilor [i de implementare eficientă [i transparentă a bugetului la nivel european" .
Günther Oettinger, Comisar European
