Sorry, you need to enable JavaScript to visit this website.

Preferă poporul hoţi?

Dacă tot suntem încă sub influenţa benefică a Sărbătorilor Pascale, poate ar fi bine să ne amintim că, în urmă cu aproape 2.000 de ani, însuşi Iisus Hristos a fost răstignit şi omorât pentru că aşa a decis poporul, care a preferat să salveze de la pedeapsă un tâlhar - pe Baraba. Prezentat şi ca „revoluţionar” ori lider al unei facţiuni rebele la vremea aceea împotriva romanilor, Baraba tot un infractor dovedit şi condamnat era. Când guvernatorul roman Pilat din Pont a lăsat poporul să aleagă, acesta a ales să condamne la moarte un nevinovat şi să scape un infractor. Pentru că Iisus era, înainte de toate, un nevinovat. Că în opinia unora era un blasfemiator, când spunea că este „Fiul lui Dumnezeu”, că în opinia altora era un impostor, declarându-se „Regele Iudeilor”, juridic vorbind Iisus a fost condamnat nevinovat. Nici măcar guvernatorul roman nu vedea în acesta vreun pericol – era privit mai degrabă ca un visător ori un simplu excentric. Dar în niciun caz nu era considerat un infractor vinovat.

Că moartea (şi apoi Învierea) lui Iisus a schimbat soarta a miliarde de oameni timp de mii de ani este altă poveste. Dar iată, trăim vremuri în care tot hoţii sunt preferaţii poporului, în care infractorii sunt scoşi din puşcării înainte de a-şi ispăşi pedepsele binemeritate, în care condamnaţii sunt chiar răsplătiţi de guvern pentru infracţiunile lor cu sume de bani pentru „condiţiile grele din închisori”, ducând protecţia şi grija faţă de infractori dincolo de orice limită a decenţei – un nivel pe care poporul biblic salvator de tâlhari de acum aproape 2.000 de ani nici măcar nu şi-l imagina. Trăim vremuri în care infractorii guvernează, fac legi în interesul propriu şi decid soarta unei naţiuni, dar se găsesc foarte mulţi – poate prea mulţi – care să-i aplaude. Trăim vremuri în care fariseii şi nevrednicii sunt crezuţi şi luaţi drept model de foarte mulţi – poate prea mulţi -, trăim vremuri în care minciuna şi prostia sunt considerate de foarte mulţi – poate prea mulţi - virtuţi. Trăim vremuri în care vinovaţii strigă „Hoţii!” şi se declară nişte victime inocente. Iar mulţi – poate prea mulţi – le plâng de milă.

Da, trăim vremuri în care poporul pare că preferă hoţii şi în care viitorul unei naţiuni este răstignit în numele unor şarlatani. Şi, din păcate, nu se întrevede niciun fel de mântuire a României. Cu atât mai puţin o înviere.




Categorie articol: 

Comentarii