Daca in materie de legiferare, normatizare, regularizare si conformare, birocratii comunitari europeni
sint pe locuri fruntase (excluzind din aceasta comparatie, desigur, japonezii!) din cind in cind, cite un visator mai scapa si printre
birourile perfect de asemanatoare si exasperant de egale, dotate cu aceleasi scaune, aceleasi ascutitori, aceleasi bande de lipit, agrafe si
lampi de birou, toate, normal, conforme cu Directiva nr. 569.876.678 bis ... Si ce face acest visator al noii ere? Gindeste un program care
sa capteze nu numai privirea deja sceptica a tot mai multi cetateni europeni, dar si imaginatia lor, si de ce nu simtul olfactiv si gustativ.
Si astfel ia fiinta "Cafeneaua Europei", un loc in care preferintele culinare specifice se intilnesc sub steagul cu multe stelute al Uniunii,
iar bucatarii Europei, in comun si fara partinire, isi etaleaza cunostintele de retete traditionale, incercind sa ii seduca pe europeni cu
mirosuri si gusturi noi. Sau cu gustul viitoarei Europe? Sloganul sub care a avut loc diversitatea culinara comunitarizata a fost "Dulce
Europa, lasa-te sedusa". La Londra. Visatorii care au pus la punct aceasta inovatie in politica comunitara sint, insa, austriecii,
presedintia Uniunii fiind exercitata de catre Austria. Scopul declarat al acestei cafenele a fost sarbatorirea zilei de 9 mai, zi stabilita a
fi "a Europei", scopul nedeclarat, dar arhicunoscut, este incercarea de a determina crearea unui sentiment comun, de apartenenta la un spatiu
si o cultura specific europene. Inca se cauta o idee care sa ispire generatiile tinere, care sa le uneasca. O idee mai mult decit generoasa
la care Presedintia austriaca si-a inscris mandatul inca din ianuarie, de la preluarea prerogativelor.
Sa nu uitam ca anul aceste Austria
isi sarbatoreste idolul, pe micul mare Amadeus Mozart, de la a carui nastere se implinesc nu mai putin de 250 de ani! In cinstea genialului
compozitor cu suflet de copil a fost pusa in miscare o adevarata industrie de promovare care a inclus organizarea unor dezbateri, concerte,
spectacole omagiale, emisiuni radio si TV precum si confectionarea de tricouri si sepci, statuete, felicitari, esarfe, brelocuri, bratari si
inele, toate cu efigia sau vioara lui Mozart. Nu in ultimul rind s-au creat prajituri, torturi si bomboane si s-au inventat tipuri de
inghetate, toate purtind numele de Amadeus... Daca imi duc aminte si noi am avut un an Brancusi, cu ale carui capodopere se mindreste atit
statul American cit si cel francez, si ale carui miniaturi se vind, si astazi, cu 50 sau 100 dolari americani. Iar daca chiar stau sa imi
aduc aminte bine, anul acesta este anul Caragiale... Sa va intreb dragi compatrioti romani daca in afara "teatrului" caragialesc din
Parlamentul Romaniei si al declaratiilor gen Farfuridi pe care le ascultati prin mass-media zi dupa zi, mai va aduce altceva aminte de
aceasta sarbatoare a spiritului si culturii romanesti, moment de afirmare a acestei identitati a noastre in lume? Si in promovarea careia,
statul roman, prin Ministerul culturii investeste miliarde? Din pacate, raspunsul e negativ.
Pentru a reveni la prajitura europeana, putem
afirma cu mindrie nedisimulata, ca aici, la patiseria UE, am fost declarati admisi. Si noi si bulgarii am figurat in meniul complet european
cu 27 de prajiturele si placinte. La placinte inainte... dragi romani! Nu stiu ce a etalat Romania cu aceasta ocazie, insa francezii au adus
clasicele lor madelene, cipriotii - baclavale (oare grecii ce au mai facut?) iar danezii au adus "patiserie daneza"... Lituanienii - sakotis
- ceva care semana cu un arici, iar maltezii au atras atentia lumii libere cu un fel de sandwich foarte bine prajit, inmuiat in vin rosu,
caruia ii spuneau, fiti atenti, "imqaret"! olandezii s-au plins de lipsa W-zetki, ceva care semana cu tiramisu si care acum nu se mai gaseste
pe nicaieri. In Polonia. Si, ca la orice petrecere, in final s-a ajuns si la bancuri, toti cei prezenti fiind de acord in privinta lipsei
bancurilor despre Uniunea Europeana. Dar de aici este o alta poveste... pentru miine!
sint pe locuri fruntase (excluzind din aceasta comparatie, desigur, japonezii!) din cind in cind, cite un visator mai scapa si printre
birourile perfect de asemanatoare si exasperant de egale, dotate cu aceleasi scaune, aceleasi ascutitori, aceleasi bande de lipit, agrafe si
lampi de birou, toate, normal, conforme cu Directiva nr. 569.876.678 bis ... Si ce face acest visator al noii ere? Gindeste un program care
sa capteze nu numai privirea deja sceptica a tot mai multi cetateni europeni, dar si imaginatia lor, si de ce nu simtul olfactiv si gustativ.
Si astfel ia fiinta "Cafeneaua Europei", un loc in care preferintele culinare specifice se intilnesc sub steagul cu multe stelute al Uniunii,
iar bucatarii Europei, in comun si fara partinire, isi etaleaza cunostintele de retete traditionale, incercind sa ii seduca pe europeni cu
mirosuri si gusturi noi. Sau cu gustul viitoarei Europe? Sloganul sub care a avut loc diversitatea culinara comunitarizata a fost "Dulce
Europa, lasa-te sedusa". La Londra. Visatorii care au pus la punct aceasta inovatie in politica comunitara sint, insa, austriecii,
presedintia Uniunii fiind exercitata de catre Austria. Scopul declarat al acestei cafenele a fost sarbatorirea zilei de 9 mai, zi stabilita a
fi "a Europei", scopul nedeclarat, dar arhicunoscut, este incercarea de a determina crearea unui sentiment comun, de apartenenta la un spatiu
si o cultura specific europene. Inca se cauta o idee care sa ispire generatiile tinere, care sa le uneasca. O idee mai mult decit generoasa
la care Presedintia austriaca si-a inscris mandatul inca din ianuarie, de la preluarea prerogativelor.
Sa nu uitam ca anul aceste Austria
isi sarbatoreste idolul, pe micul mare Amadeus Mozart, de la a carui nastere se implinesc nu mai putin de 250 de ani! In cinstea genialului
compozitor cu suflet de copil a fost pusa in miscare o adevarata industrie de promovare care a inclus organizarea unor dezbateri, concerte,
spectacole omagiale, emisiuni radio si TV precum si confectionarea de tricouri si sepci, statuete, felicitari, esarfe, brelocuri, bratari si
inele, toate cu efigia sau vioara lui Mozart. Nu in ultimul rind s-au creat prajituri, torturi si bomboane si s-au inventat tipuri de
inghetate, toate purtind numele de Amadeus... Daca imi duc aminte si noi am avut un an Brancusi, cu ale carui capodopere se mindreste atit
statul American cit si cel francez, si ale carui miniaturi se vind, si astazi, cu 50 sau 100 dolari americani. Iar daca chiar stau sa imi
aduc aminte bine, anul acesta este anul Caragiale... Sa va intreb dragi compatrioti romani daca in afara "teatrului" caragialesc din
Parlamentul Romaniei si al declaratiilor gen Farfuridi pe care le ascultati prin mass-media zi dupa zi, mai va aduce altceva aminte de
aceasta sarbatoare a spiritului si culturii romanesti, moment de afirmare a acestei identitati a noastre in lume? Si in promovarea careia,
statul roman, prin Ministerul culturii investeste miliarde? Din pacate, raspunsul e negativ.
Pentru a reveni la prajitura europeana, putem
afirma cu mindrie nedisimulata, ca aici, la patiseria UE, am fost declarati admisi. Si noi si bulgarii am figurat in meniul complet european
cu 27 de prajiturele si placinte. La placinte inainte... dragi romani! Nu stiu ce a etalat Romania cu aceasta ocazie, insa francezii au adus
clasicele lor madelene, cipriotii - baclavale (oare grecii ce au mai facut?) iar danezii au adus "patiserie daneza"... Lituanienii - sakotis
- ceva care semana cu un arici, iar maltezii au atras atentia lumii libere cu un fel de sandwich foarte bine prajit, inmuiat in vin rosu,
caruia ii spuneau, fiti atenti, "imqaret"! olandezii s-au plins de lipsa W-zetki, ceva care semana cu tiramisu si care acum nu se mai gaseste
pe nicaieri. In Polonia. Si, ca la orice petrecere, in final s-a ajuns si la bancuri, toti cei prezenti fiind de acord in privinta lipsei
bancurilor despre Uniunea Europeana. Dar de aici este o alta poveste... pentru miine!
