Impresia generala e ca, anul asta, se intimpla mai des ca oricind. Dumnezeu pare sa-i fi luat la rost pe oameni si a trimis apele sa le spele pacatele.
De fapt, pe capul oamenilor au dat iama o groaza de belele, doar ca nimeni nu stie - sau nu vrea sa stie - cum se face ca de suferit au numai cei deja napastuiti. A avut omul citeva oratanii pe linga casa, i le-a omorit virusul gripei aviare. Si-a adunat romanul ceva acareturi in ograda, i le-au luat apele. Toate astea se intimpla de vreo doi ani incoace si, de atunci, nu se vad decit constatari, compatimiri si campanii de ajutorare. Nu se vede gestul celor care-si scuipa-n sin, bucurosi ca pe ei i-a ferit Dumnezeu. Dar ce e mai rau este ca nu se vede nici o tentativa de inlaturare a cauzelor care duc la dezastre. Avertismentele curg cu duiumul, dar asta nu e de ajuns. E ca si cum s-ar da un anunt de genul: “Romani, vine cutremurul, luati-va casele si dati-va la o parte!“ Daca in fata asteptatului cutremur sintem descoperiti, nu la fel se poate spune despre foarte obisnuitele inundatii. Ne-a intrat in reflex sa dam vina pe vreme si pe Dumnezeu. Numai ca Doamne-Doamne are treburi mai importante de facut decit sa se scoboare pe plaiurile daco-romane ca sa mai increstineze o data fostii supusi ai lui Zamolxe, aratindu-le cum se construiesc ca prin minune diguri si canale din neant.
Asa cum ne-au aratat televiziunile in atitea si-atitea rinduri, cel mai mult au de platit oamenii saraci. Cei cu stare lipsesc intotdeauna din secventele menite sa atraga lacrimi si compasiune de la telespectatori si reclama de la intreprinzatori. De parca la omul sarac doar dezastrele mai trag - mai ales daca-i roman. In ultima saptamina, 20 de romani au platit mai mult decit ceilalti: puhoaiele i-au inghitit cu totul. S-a asteptat cineva sa fie VIP-uri? Ma indoiesc. Mortii nu mai reprezinta decit o cifra statistica, vorba lui Stalin. Dar, daca, Doamne fereste!, s-ar fi pierdut o personalitate, abia atunci ar fi fost o tragedie.
Asa ca, sa ne vedem cu bine la urmatoarea catastrofa! Sau, mai bine zis, dupa.
De fapt, pe capul oamenilor au dat iama o groaza de belele, doar ca nimeni nu stie - sau nu vrea sa stie - cum se face ca de suferit au numai cei deja napastuiti. A avut omul citeva oratanii pe linga casa, i le-a omorit virusul gripei aviare. Si-a adunat romanul ceva acareturi in ograda, i le-au luat apele. Toate astea se intimpla de vreo doi ani incoace si, de atunci, nu se vad decit constatari, compatimiri si campanii de ajutorare. Nu se vede gestul celor care-si scuipa-n sin, bucurosi ca pe ei i-a ferit Dumnezeu. Dar ce e mai rau este ca nu se vede nici o tentativa de inlaturare a cauzelor care duc la dezastre. Avertismentele curg cu duiumul, dar asta nu e de ajuns. E ca si cum s-ar da un anunt de genul: “Romani, vine cutremurul, luati-va casele si dati-va la o parte!“ Daca in fata asteptatului cutremur sintem descoperiti, nu la fel se poate spune despre foarte obisnuitele inundatii. Ne-a intrat in reflex sa dam vina pe vreme si pe Dumnezeu. Numai ca Doamne-Doamne are treburi mai importante de facut decit sa se scoboare pe plaiurile daco-romane ca sa mai increstineze o data fostii supusi ai lui Zamolxe, aratindu-le cum se construiesc ca prin minune diguri si canale din neant.
Asa cum ne-au aratat televiziunile in atitea si-atitea rinduri, cel mai mult au de platit oamenii saraci. Cei cu stare lipsesc intotdeauna din secventele menite sa atraga lacrimi si compasiune de la telespectatori si reclama de la intreprinzatori. De parca la omul sarac doar dezastrele mai trag - mai ales daca-i roman. In ultima saptamina, 20 de romani au platit mai mult decit ceilalti: puhoaiele i-au inghitit cu totul. S-a asteptat cineva sa fie VIP-uri? Ma indoiesc. Mortii nu mai reprezinta decit o cifra statistica, vorba lui Stalin. Dar, daca, Doamne fereste!, s-ar fi pierdut o personalitate, abia atunci ar fi fost o tragedie.
Asa ca, sa ne vedem cu bine la urmatoarea catastrofa! Sau, mai bine zis, dupa.
