De 30 de ani, înainte de a se face cărţile pe scena politică pentru alegeri, o parte dintre politicienii români şi-au făcut un obicei din a schimba partidele care i-au propulsat în diverse funcţii sau din care făcut parte. Cu câteva luni înainte de alegerile locale sau cele parlamentare, politicieni cu o vastă experienţă în a schimba partidele schimbă macazul la 180 de grade, încercând astfel să obţină noi beneficii.
Migrarea politicienilor de la stânga la dreapta şi de la dreapta la stânga înainte de alegeri nu este o simplă întâmplare şi nu caracterizează doar politica românească. Traseismul politic este un fenomen răspândit în multe state, chiar şi în cele cu o democraţie bine înrădăcinată. La noi însă, traseismul politic nu a adus nimic bun în ultimii 30 de ani. Dimpotrivă, exodul politicienilor traseişti nu ajută nici partidele din care au plecat şi nici partidele care le-au oferit un loc pe listele electorale. Din acest motiv, România postdecembristă este serios afectată, iar consecinţele se regăsesc în nivelul nostru de trai, în economia care bate pasul pe loc şi în faptul că aşa-zisa schimbare nu se mai întâmplă.
Traseismul politic reprezintă o caracteristică a societăţii în care trăim, iar înaintea alegerilor locale din 27 septembrie 2020 am asistat la adevărate mişcări de trupe sau de edili şi nimeni nu se face vinovat pentru acest sport naţional la nivel înalt.
Pentru noi, alegătorii, cei care privim neputincioşi la aranjamentele şi trocurile făcute între principalele partide politice, rămâne o singură întrebare:
„Eu cu cine votez?”. Mulţi români se transformă astfel înainte de alegeri în „cetăţeanul turmentat”, iar această sintagmă este generată de haosul politic, social şi electoral în care este folosit votul celor care merg la urne.
Suntem o ţară de „cetăţeni turmentaţi”, care nu îşi mai regăsesc aleşii pe listele electorale cunoscute, iar politicieni de stânga, sau de dreapta se plimbă de la un partid la altul, în sens giratoriu, după cum le dictează propriile interese. Ce treabă au ei cu interesele noastre sau ale ţării? S-au învăţat să promită, să ne arunce praf în ochi şi să îşi atingă scopurile,
Anul acesta, politicienii de carton, cei care migrează de la un partid la altul, nici nu mai ştiu cum să îi mituiască pe alegători. Campania electorală se desfăşoară sub semnul pandemiei de coronavirus, fără mici, fasole cu ciolan sau bere-în oraşe; fără ulei, zahăr, găleţi sau alte „daruri” pentru populaţia îmbătrânită, sărăcită şi neinformată din satele noastre. Politicieni de sens giratoriu şi „cetăţeni turmentaţi”. Şi unii şi alţii facem parte din acelaşi decor, mereu actual, din piesa lui Caragiale.
